Subretă șireată
Cineva m-a acuzat că sînt pro-rus. E de înțeles. O anume lume are mare nevoie de confort moral și îl extrage din ticăloșia atribuită altora. Pentru alinarea acestei suferințe, sînt gata să mă sacrific experimental. Așadar: ce înseamnă să fii pro-rus? Înseamnă să admiri regimul Putin și să uneltești pentru a-l aduce în propria țară? Înseamnă. Și mai înseamnă să fii atît de neghiob încît să uiți ce a pătimit țara ta sub ruși. E un alt fel de a spune că înseamnă să fii vîndut, trădător sau îngrețoșat de propria țară. Într-adevăr, există români foarte educați care își detestă compatrioții lipsiți de studii superioare și danturi la zi. Cum se numește această pornire? Aroganță, ură, dorință de domnie asupra unui popor prea dobitoc pentru a fi admis într-o democrație? Sau, poate, prostie făloasă și bună conducătoare de dezagregare națională? Întrebarea finală care planează deasupra acestei nesătul dor de mărire e: la ce bun să fi pro-rus, cînd poț