TRU

  Presupunînd că putem lăsa fotbalul la o parte, ce legătură există între Javier Milei (fost portar la Chacarita Juniors) și România? Nici una. Există, în schimb, toate legăturile posibile între Javier Milei și restul lumii, din care pînă și România se poate socoti parte. Milei e nebun. Autist, apucat, tembel, iresponsabil și multe altele, pe fișe medicale separate. Cineva care crede că poate trece Argentina de la peso la dolar și că poate decreta un regim reglat de libertatea extremă a anarhiei are oricînd un loc rezervat și fortificat la ospiciu. Dar Milei a cîștigat zdrobitor alegerile prezidențiale. Asta însemană două lucruri. Primul e evident: Milei a bătut sistemul. Un sistem falit, osificat și perpetuat, de mai bine de 80 de ani, din partid în partid, din guvern în guvern și din generație în generație. Al doilea lucru e   neclar sau, mai bine zis, cu bună știință nesesizat și, din lașitate sau neputință, nesocotit. E vorba de situația dramatică, absurdă și disperată în care

  Am fost, cîndva, anti-semit. Și era bine! Totul se lămurise defintiv. Nu mai aveam nevoie de argumente, cărți și discuții. Abia dacă apăsam pe butonul conspirativ și orice problemă se rezolva de la sine. Finanțe, războaie, dezastre, sărăcie, șomaj, epidemii, revoluții? Evreii! Jidanii! Alianța Universală! Cine altcineva?   E greu de spus cum poate cineva ieși din acest sistem-menghină de înțelegere a lumii. Experiența personală îmi suflă o singură formulă: crescînd! Maturizîndu-te, lăsînd în urmă mitologiile convenabile stimei de sine și acceptînd neplăpcerea de a trăi în lumea reală.   Dar drogul e tare. Efectele lui aprind rebelul și zguduie cerebelul. Cum să reziști și cum să refuzi? Plete în vînt, pieptul gol în fața opresiunii, curajul de a lupta cu puterea care stăpînește lumea, nobila împotrivire și alte ocupații bune conducătoare spre sanctificare. Che Guevara cu keffyeh mobilizează la fel de bine ca varianta cu beretă.   Toate astea par ușor de explicat. Copiii au febr