Presa liberă să
Vestea bună e că nu mai de unde să fiu dat afară. Partea proastă a veștii bune e necrologul pe care îl puteți citi mai jos. Ocazia e ambiguă. E vorba de necrologul unui jurnalist, la capătul a 40 de ani de presă? Sau e vorba de necrologul presei înseși? Mereu proclamata și auto-proclamata presă liberă, independentă, incoruptibilă, demnă, obiectivă, gata să sfideze eroic puterea punîndu-i în față adevărul. Trebuie să îmi declar competența. Colecționez concedieri. Recent, m-am ales cu exponatul numărul 5. Nu e cel mai reușită piesă a seriei dar asta se va înțelege după o scurtă prezentare a școlilor și tehnicilor contemporane de suprimare. Prima concediere a purtat marca BBC, în 2003, după 14 ani de muncă. Trebuie recunoscut, modelul BBC merită un respect aparte. El combină, în mod natural, farsa morală și barocul procedural. Rețeta? Instituția anunță organizarea unui concurs de proiecte care urmează să confirme ziariștii pregătiți pentru nou. O Comisie absolut neutră analize