TRU

Toate drumurile înfundate duc la Călin Georgescu și ocolesc  adevărul. De fapt, Călin Georgescu e irelevant. Numai Gorgescu e relevant, într-o serie care poate cuprinde orice Popescu , Ionescu sau (cu o singură excepție) Niculescu, dacă numiții se dovedesc prea vorbăreți și neascultători. Puneți această listă în scenariul pe care ”autoritățile” noastre judicare și ”serviciile” specializate în deservicii îl dsfășoară chiar acum. Cineva – vreun ”-escu” vorbitor de gînduri interzise – e luat la ochi, în numele democrației intimidate. Tîlharul e chemat la discuții cu Justiția. În aceași zi, infractori auto-dovediți ai statului plasează microfoane în casa infractorului nedovedit. Întors acasă, infractorul nedovdit se pune pe fărădelegi. În loc să fie mulțumit că statul s-a obosit să îi pună microfoane în casă, nenorocitul cheamă pe cineva să le caute. Odată găsite, microfoanele sînt scoase din uz. Crimă! - strigă statul și deschide încă un dosar. Lega e lege! Eu te ascult iar tu trebu...

O veste proastă: avem guvern! Și o veste bună: pînă în aprilie-mai, anul viitor, cînd au loc alegeri prezidențiale în Franța. E posibil ca, atunci, baza de putere a mascaradei de la București să cadă și să tragă după ea guvernul Nicolesco. Căci, evident, specialitatatea lui Emmanuel Macron nu e Franța, țara care arde sub el, ci România, țara placidă în care pune Președinți și face guverne. La fel cum spcialitatea lui Luca Niculescu nu e România, țara care a depășit inflația și aleargă, acum, după prețurile și îndatorarea Franței.   Pur, democratic și europan, guvernul Luca Niculescu mai are o calitate: nu are nici o legătură cu alegerile care ar fi trebuit să îl nască. Așa e și așa va fi în era anti-democratică în care am intrat odată cu farsa din 2024. De atunci, democrația politică românească a devenit un joc trucat cu un singur obiectiv: blocara partidului anti-sistem AUR și a alegătorilor lui. A spus-o clar Ilie Bolojan, fost lider al acestei mașinării penibile: ”am lăsat nou...

Nu vă luați după fotografii! Franța nu arde. Franța se scufundă. Nu numai Franța: toate statele occidentale se duc la fund, apăsate de greutata propriilor decizii. Istoria Europei ia sfărșit. De acum înainte, ne paște o agonie înfășurată în deliruri noi și întețită de otrăvuri suplimentare. După aproape 40 de ani de la triumful anunțat în 1989, Europa liberală, furnizoare de lecții și modele, logodită cu progresul și sortită succesului, se stinge doborîtă de o epidemie de nbunie. De un lanț de fixații și aberații istorice, economice, politice, spirituale și sociale. Totul e greșit, contra-naturii și irespirabil, în acest evantai care asfixiază. Fostele puteri militare și civilizatoare europene au încetat să mai existe. Ele s-au transformat în puteri fiscale și juridice, în război cu oricine produce valoare sau își păstrează bunul simț în propria țară. Singura lor prodcuție înfloritoare sînt impozitele, toate mai bine păzite decît granițele. Administrațiile contează pe mai mulți fun...

Avem o șansă istorică și îi dăm cu piciorul! Poate pentru prima oară de la Renaștere încoace, sîntem conduși de  oameni supradotați, de o echipă divină, aproape de o rasă superioară. Și, cu toate că sîntem la un pas de Paradis, noi vrem să îmbrățișăm robia. Merităm, oare, binele pe care stăpînirea se chinuie să ni-l dăruiască pe gratis și fără condiții?   Împotrivirea la binefacere e dincolo de orice dubiu. Gloata nu-și cunoaște interesul și își bate joc de democrație. Asta a aflat (și) Andy Burnham, Primul Ministru al Marii Britanii.   Acest om pus pe binele comunității a descoprit , așa cum a făcut-o și statul român la alegerile anulate în 2024, că o groază de algători au votat greșit și necinstit, cu o dușmănie la un pas de trădare. De fapt, n-au votat ei ci a votat Rusia cu mîna lor.   Burnham a descoperit că referendumul care a scos, în 2016, Marea Britanie din UE a fost viciat de intervenția Rusiei. Desigur, la fel ca in cazul românesc, Burnham nu a...

Sîntem parte a catastrofei europene, așa cum chelnerii de bord au fost parte a catastrofei, pe Titanic: scufundați cu tava în mînă, spatele înclinat și un zîmbet servil pe buze. Sîntem acea parte a catastrofei care nu se descurcă singură și nu găsește drumul spre ultimul drum decît dusă de mînă. Pentru noi, numele anului zero a fost 2024. Am acceptat, atunci, ordinul criminal care promitea să salveze democrația dar numai după ce o omorîm cu mîna noastră. Am suprimat milioane de voturi și tot atîtea milioane de alegători, fără să înțelegem sau chiar înțelegînd că am concediat tot. Cu o singură mișcare, am lichidat tot: justiția, guvernul, parlamentul, președintele, presa și algătorii. Am cruțat doar minciuna. Am lăsat în picioare numai autorii și complicii la crimă: fanatismul euro-liberal și slugile lui idioate (ONG-urile) sau perfide (Serviciile). După doi ani, trăim în pustiu. La Sud de noi înșine și la Nord de libertate. Avem tot cee ne trebuie pentru a mima viața cinstită și pe...

Statul român e terminat. Pe locul lui stă o farsă ieftină, îngrămădită într-o imitație conspirativă a democrației, împachetată într-o comedie europeană porcoasă. Pe scurt: adio, Democrație, bun venit greață și mînie! Desifgurarea are un început precis, în 2024, cu stîrpirea algrilor przidențiale. Dar auto-mutilara continuă și se întrece pe sine, cu ficare nou record de nesimțire și indiferență. Rînd pe rînd: un guvern demis imposibil de demis, un Președinte hilar și inutilizabil în public, lăutari culeși de la nunțile altora și oferiți ca prim-miniștri. Iar acum: reținerea lui Călin Georgescu – altă arătare din menajeria țării care nimerește o mînă de Olimpici glorioși și produce o masă de absolvenți analfabeți. Reținerea și anchetarea acestui om sînt încropite grosier  și urgent. Instituțiile statului și populația lor de ageamii și ageamioaice în robă sau cu epoleți lucrează ca tîmplarii grăbiți să astupe gaura din Titanic. Problema nu e și n-a fost Georgescu. Problema e u...