TRU

  E coadă la dreptul internațional. Multă lume a descoperit   că americanii și evreii au atact ilegal Iranul. Discuția are loc în termeni de politețe și bună purtatre: Iranul putea fi atacat dar numai cu înștiințare prealabilă, scrisă și legalizată. Altfel, praful se alege de dreptul internațional! Mulți din oamenii binecrescuți care apără dreptul intenrațional și puritatea războaielor legale nu au habar pe ce lume trăiesc. E trist pentru că, măcar în parte, apărătorii români ai principiilor sînt oameni deștepți,   gazetari buni și obervatori informați.De data asta, însă, exact cei ce ar trebui să clarifice lucrurile legitimează o aiureală internațională și o potlogărie liberală. Efectul e necivilizat: elita mică încolonează turma mare. Toate astea, deși avertismentul exista. Iată-l, într-un acces de pocăință, rostit pe 20 ianuarie 2026, la Davos, de unul din papii gloablismului liberal,   Primul Ministru canadian Mark Carney: ”Am știut de multă vreme că povest...

  S-a spus cîndva că URSS e Volta Superioară cu arme nucelare. Ce lipsea din această butadă savuroasă și superficială era raționalitatea. URSS era, de fapt, Volta Superioară cu arme nucleare și o doctrină rațională. Asta a însemnat că ambii jucători așezați la masa de șah (SUA și URSS) erau întregi la minte. Fiecare din ei știa bine că are puterea să-și distrugă adversarul dar numai în timp ce se sinucide. De aici blocajul fericit pe care îl cunoaștem sub numele de război rece sau pace postbelică. Iranul e o moscheie în căutare de cu arme nucleare. Din această definiție nenorocită   și exactă nu lipsește decît raționalitatea. Iranul nu ascultă de o doctrină rațională și realistă ci de o misiune irațională și mesianică, în care incinerarea adversarului (Israel +) e o datorie sfîntă și merită orice preț, inclusiv auto-distrugerea. Iranul e o teocrație imperială. Mia simplu spus, un stat total subordonat unei religii extreme (Islamul șiit), Consecința internă e o dictatrură e...

Pentru cine n-are experineța directă a Occidentului sau e complet scufundat în telefon, lucrurile merg bine. Sigur, lumea are problemele ei dar boala e departe de România – țara unui neam stabil și întreg la minte. Nu avem cum să ne molipsim. Nu avem de ce să ne ferim. Dar ce se întîmplă în Occident? Se întîmplă ceva ce nu seamănă cu o criză de nebunie ci e o criză de nebunie reală, medicală și totală. Luat din scurt de o minoritate asurzitoare, mîndră și selectă, Occidentul a decis să se auto-distrugă. Să renunțe la el însuși, să-și concedieze cultura și să adopte, în masă, străini, în timp ce îi reduce la tăcere pe cei ce se împotrivesc. Asta se întîmplă cu Occidentul, în Occident.  Asta e singura știre importantă a vremurilor noastre și tot asta e singura operă la care lucrează, și pe față și în ascuns, liderii statelor Occidentale. Mai mult, toate aceste operații țicnite se desfășoară entuziast, în ritmuri sărbătorești, cu optimism militant și verselie devastatoare. T...

  Ascensiunea impresiilor induse e totuna cu declinul gîndirii autonome. În această stare de onirism pseudo-informat, subiectul abandonează contactul cu realitatea și trece la discreditarea ei. Cînd subiectul e o persoană, acest plonjeu în iluzii consolidate duce la izolarea socială sau medicală a pacientului. Cînd subiectul e colectiv, drama ce decurge din practica iluziei se cheamă istorie iar rezultatul final e criza care anunță declinul. În această situație înoată, tot mai convins, Europa sau – mai precis – elita pan-europeană. Criza e evidentă în centru vital al lumii europene – în triunghiul bolnav care acoperă Marea Britanie, Franța și Germania. Cele trei foste supraputeri europene moderne afișează un discurs grandios, plesnind de lumină și proiecte, în timp ce, neluată în seamă, realitatea spune cu totul altceva. Economia și politica acestor trei state sînt în impas, societățile acestor trei națiuni asistă în stare de revoltă la propria spoliere iar liderii de guvern par ...

       Acum, după reintroducerea execuțiilor publice, putem vorbi pe șleau. Asasinarea lui Charlie Kirk a fost urmată de chiote de satisfacție și dansuri rituale lîngă cadavru, eternizate pe net de o mulțime de bestii îmbuibate care pozează, peste zi, în profesori, academici, lideri civici, artști, politicieni. Toți se trag din gloatele abjecte care țopăiau fericite pe lîngă căruțele ce duceau la ghilotină dușmanii Revoluției franceze. Alți iluminați - New Yoprk Times, BBC și atîtea alte venerabile instituții de presă – se ocupă cu realtivizarea filozofică a execuției lui Kirk: nu a creat, oare, Kirk însuși sutuația care a produs explozia? E libertatea de expresie compatibilă cu radicalii creștini ostili minoritășilor sexuale? Răspunsul e o întrebare: ce s-ar fi întîmplat dacă asasinatul ar fi avut loc la o adunare a stîngii progresiste, dacă victima ar fi fost de culoare iar asasinul un alb cu sex ferm și convingeri de dreapta? Nici un mister! Statul Utah ...