Posts

Cărți de jucat și cărți de citit

  Ne pîndește o aniversare complicată și ne paște un bilanț riscant. De oriunde am începe socoteala (1944 sau 1947), în următorii mai puțin de zece ani, România va fi trăit același număr de ani sub comunism și în capitalism. Ar fi o ironie necuprinsă să marcăm acest prag cu o catastrofă sau să îl atingem încărcați de iluzia că am devenit altceva decît sîntem. Aceste două deraieri sînt, din păcate, posibile și nimic nu le cheamă în scenă mai insistent decît lipsa de gîndire și răspundere a liderilor noștri politici și intelectuali. Problema crește și înaintează spre criză, odată cu automatismul care dictează tot mai apăsat în politica noastră de stat. Alinierea la viziunea liberală și convingerea oarbă că ea lucrează în numele democrației costă prea mult. Și s-ar putea să ne coste totul. România a intrat în zumzetul geo-strategic care vestește noua configurație a Estului, după războiul din Ucraina. Nimeni n-o declară programatic dar semnalele se adună. Proiectul de legalizare a inte
1 comment
Read more

Democrația - un obstacol mic și o minciună mare

  Am atins înălțimile rușionase ale platoului de pe care se vede sfîrșitul. Orice clipă de tăcere în fața acestei panorame sterpe e o vinovăție, tocmai pentru că totul e pierdut. Un singur lucru se mai poate salva. Spuneți-i cum   cum (vă)simțiți: decență, onoare, conștiință de sine. Situația în care am fost tîrîți n-a fost creeată de noi dar nu poate trăi fără noi. Situația e orbirea. Acea negație care trăiește din învinuirea incendiară a lumii, așa cum e ea rostită de gurile nesătule ale păcătoșilor. E tot mai limpede că lecția pe care o încasăm terapeutic de la șamanii politici și culturali care ne țin în lesă e oroarea de oricine nu e ca ei. Scopul e secretizarea propriei culpe.   Să notăm. Trmup e acuzat că a promis o ”baie de sînge” în caz că nu va fi ales. Mii și mii de conducte mediatice au răspîndit știrea, titlul și acuzația. Iar știrea, titlul și acuzația sînt total false. Sînt o minciună enormă și premeditată. Trump a vorbit de soarta industriei auto americane, nu de
Post a Comment
Read more

Barbu, Iliescu și ai noștri

  Două lucruri sînt în noi, rămîn cu noi și ne ajută să refuzăm cunoașterea pură: condiția tribală și, sora ei prea-supusă, frica de adevăr. Mai simplu: în ciuda bunei noastre opinii despre umanitate, sîntem dintotdeauna și pentru totdeauna sortiți să gîndim mitic, nu rațional, totemic, nu       obiectiv, mereu dependenți de apartenența la un grup și la valorile lui. Vulgar dar mai simplu: noi și ai noștri! Dacă asta e o consolare, e de spus că acestă deformare   defilează susținută de o logică morală schiloadă: ai noștri sînt întotdeauna mai buni pentru că sînt ai noștri – ai lor sînt întotdeauna mai răi pentru că nu sînt ai noștri. De unde rezultă că nesuferita teorie a lui Carl Schimtt e corectă (principiul fundamental al politicii e distincția prieten-dușman ) și, încă mai important, că autorul acestor rînduri e simpatizant fascist. Dar asta se știa. Ce nu se știa e că el cochetează, mai nou, cu marxismul și ceaușismul. Așa cum se va putea lesnea vedea în rîndurile de mai jos.
Post a Comment
Read more

Valoarea comunismului și Epoca de Aur

  Candidat AUR la candidatura la Președinție, Sergiu Mihalcea a lansat un program în care explică, după mintea lui,   mersul istoric al României moderne. Beneficiare ar trebui să fie generațiile care n-au trăit sub comunism și nu îi cunosc adevărata față. Viitorul Președinte își ia sarcina de a dezvălui adevărul.   Pe scrut, România modernă a fost clădită de cîteva figuri istorice bazale. După cît înțelege Mihalcea, Nicolae Ceuașescu a fost, alături de colegii Cuza și Ferdinand, unul din acei oameni mari care ne-au tras spre modernitate. Ghinionul lui Ceuașescu a fost că Securitatea l-a lucrat și defăimat dar asta nu îl păcălește pe Mihalcea care poate privi fără patimă la mersul adînc al istoriei. Și ce vede Mihalcea privind atent și obiectiv? O țară care a pierdut enorm pierzîndu-l pe Ceaușescu. Securitatea și urmașii ei au luat puterea și, în 35 de ani, n-au ajuns nici măcar la genunchiul lui Ceaușescu. S-ar putea crede că, în aceiași 35 de ani, Mihalcea a ajuns la maturitate. Nu
Post a Comment
Read more

Rio Grandomanie

  Ce vrea să spună Claudiu Tărziu? E posibil ca el însuși să nu înțeleagă unde pot duce declarațiile pe care le-a lansat? Propunerea e să ”re-întegim România în granițele ei firești” . Adică să luăm înapoi Basarabia, Bucovina de Nord, Transcarpatia și, în genere, ”tot ce a fost și este al națiunii române” . Înainte să ne lățim geografic și înmulțim demografic, ar trebui să ne punem cîteva întrebări. Didactic. Basarabia, Bucovina de Nord, Transcarpatia? De ce să le luăm? Ca se ne simțim bine? Flori, poeme, îmbrățișări. Și pe urmă? Ce facem cu ele? Le vizităm, le închiriem, le pacificăm, le croim un proiect de țară?   Adevărul cu bună știință ignorat e că aceste teritorii nu mai sînt etnic românești sau au devenit prea străine. Românii sînt minoritari sau trăiesc alături de minorități importante, sprijinite de state importante. Sîntem pregătiți să importăm o colecție de minorități ostile? E deasemenea de aflat: cine să le ia? Noi? O țară ologită de risipirea prin Europa a 3-4 mili
Post a Comment
Read more

Sfîrșitul lumii va fi o dezamăgire

  Ridicolul tragediei care a încercuit timpurile noastre vine din siguranța unui regizor care s-a trezit singur cu istoria. Autiști mereu gata să se auto-celebreze au scena la dispziție și se aplaudă energic, după ce au evacuat publicul din sală. Grupul liderilor care dau crema și dețin puterea în ”lumea civilizată” s-a debarasat de toți și de toate: de gîndire critică, de clasele vechi, de propria cultură și de teama de alegători. În sfîrșit singur și liber să domine și să guverneze cu vîna de bou inteligent în mînă, acest agregat uman se poartă ca un piroman uitat într-o benzinărie. Creierele care au reușit să își declare secrețiile ideologice gîndire unică împing, din toate direcțiile, spre încheierea socotelilor noastre cu viața. Ultimul război pe care lumea noastră îl va purta vreodată a început să se arate de după paravan, invitat de suficiența și prostia lumioasă a cadrelor conducătoare. NATO, miniștrii ai apărării din statele membre, comentatori atotștiutori și instituții g
Post a Comment
Read more

Presa liberă să

  Vestea bună e că nu mai de unde să fiu dat afară. Partea proastă a veștii bune e necrologul pe care îl puteți citi mai jos. Ocazia e ambiguă. E vorba de necrologul unui jurnalist, la capătul a 40 de ani de presă? Sau e vorba de necrologul presei înseși? Mereu proclamata și auto-proclamata presă liberă, independentă, incoruptibilă, demnă, obiectivă, gata să sfideze eroic puterea punîndu-i în față adevărul.   Trebuie să îmi declar competența. Colecționez concedieri. Recent, m-am ales cu exponatul numărul 5. Nu e cel mai reușită piesă a seriei dar asta se va înțelege după o scurtă prezentare a școlilor și tehnicilor contemporane de   suprimare. Prima concediere a purtat marca BBC, în 2003, după 14 ani de muncă. Trebuie recunoscut, modelul BBC merită un respect aparte. El combină, în mod natural, farsa morală și barocul procedural. Rețeta? Instituția anunță organizarea unui concurs de proiecte care urmează să confirme ziariștii pregătiți pentru nou. O Comisie absolut neutră analize
2 comments
Read more