Deznaționala Franței a învins Franța
E simplu, deși nu e voie s-o spui. Comentariile șocate ale celor ce văd în Naționala Franței ceva aberant sînt firești. Ele nu s-au născut din urmă, din rasism sau din dorința lăudabilă de a da material de autopromovare minților superioare. Pur și simplu, comentariile referitoare la africanitata naționalei Franței pleacă de la o ralitate vizibilă. Mai mult: șocantă. Și anume: 9 din 11 jucători sînt africani. De ce deranjază asta? Dintr-un motiv la fel de simplu: substituirea. Fizică, numerică și culturală. Nu a Naționalei ci a Națiunii. În 1998, cînd cîștiga primul ei titlul mondial, Franța juca finala cu 4 africani în teren. E voie să notăm diferența? Din pură mirare. Ceva s-a schimbat în fotbalul și în societatea frsanceză, nu? Amîndouă au fost capturate de migrație. Realitatea e incontestabilă dar rămîne oficial necomentabilă. Orice remarcă pe tema africanizării sau arabizării e reperată rapid și doborîtă sub acuzația de ură, rasism sau ignoranță. După ...