Democrația - un obstacol mic și o minciună mare

 

Am atins înălțimile rușionase ale platoului de pe care se vede sfîrșitul. Orice clipă de tăcere în fața acestei panorame sterpe e o vinovăție, tocmai pentru că totul e pierdut. Un singur lucru se mai poate salva. Spuneți-i cum  cum (vă)simțiți: decență, onoare, conștiință de sine.

Situația în care am fost tîrîți n-a fost creeată de noi dar nu poate trăi fără noi. Situația e orbirea. Acea negație care trăiește din învinuirea incendiară a lumii, așa cum e ea rostită de gurile nesătule ale păcătoșilor. E tot mai limpede că lecția pe care o încasăm terapeutic de la șamanii politici și culturali care ne țin în lesă e oroarea de oricine nu e ca ei. Scopul e secretizarea propriei culpe.  

Să notăm. Trmup e acuzat că a promis o ”baie de sînge” în caz că nu va fi ales. Mii și mii de conducte mediatice au răspîndit știrea, titlul și acuzația. Iar știrea, titlul și acuzația sînt total false. Sînt o minciună enormă și premeditată. Trump a vorbit de soarta industriei auto americane, nu de soarta societății americane. Nimeni n-a rectificat știrea. Odată plasată, această oroare sovieto-maoistă nu a mai fost retrasă ci propagată și dezvoltată fără oprire. Nici unul din miile de site-uri și ONG-uri care susțin că sînt fact-checkers nu au mișcat un deget. Era de ajuns să privească și să asculte cele exact 64 de secunde  ale înregistrării. Nu au făcut-o și tac.

Despre ce și despre cine e vorba aici? Ce ne spun această unanimitate săbatică și acest apetit vicios pentru minciună? Nimic despre Trump dar foarte mult, aproape tot, despre noi și liderii noștri. Ei, mințind cu siguranța imperială a celui ce transformă minciuna în adevăr și adevărul în minicună. Noi, reeducați pentru a înghiți minciuna și a scupa adevărul. Așadar, problema nu e zicerea lui Trump ci operația ce ne face să privim îngrijorați oriunde altundeva dar nu la substituirea presei cu o escrocherie. Tirania se simte și așază cel mai bine în timp ce denunță tirania.

La fel, în delirul pueril de grandoare al penibilului Macron. Vreți o baie de sînge adevărată, nu metaforică, un măcel în flăcări, printre ruine și familii căsăpite? O veți găsi evocată în și invitată de declarațiile de răsfățat piroman ale lui Macron, nesăbuitul care silabisește de cîteva săptămîni premisele unul război direct NATO-Rusia. Pentru Macron n-ar fi rău să intrăm în războiul din Ucraina. Vizionarul n-are păreri de rău pentru frații, copiii și  prietenii noștri trimiși la tocător. Mîncat de geniu, Macron vrea o ghilotină portabilă și cobai berechet. Asta nu ne privește? Nu asta e baia de sînge de care trebuie să ne ferim? Nu ne interesează descreierații care nu-și mai încap în statuie? Atunci de ce vorbim despre altceva? De ce sîntem ajutați să ne uităm la altceva și să căutăm alt subiect?       

La fel, în cazul magistralei victorii a lui Putin, reales a nu se mai știe cîta oară. Toată lumea, de la Putin însuși la  Maica Tereza din ceruri, știa că alegerile din Rusia sînt o farsă. Nu e nimic de cercetat aici. În schimb, e de cercetat în spatele paravanului. Asta e treaba noastră. Alegerea trucată a lui Putin nu poate fi mai importantă decît prăbușirea democrației americane și înfrățirea ei cu statul de drept sudanez. Asta ar trebui să ne intereseze, pentru că e mai aproape de noi și pentru că ține de noi. E infinit mai însemnat să ai grijă de tine, de ținuta și de principiile tale. E de datoria ta, dacă vrei să judeci și să înțelegi starea lumii.

Statul permanent la putere în Statele Unite a decis că trebuie să rămînă pe tron chiar dacă asta cere eradicarea  democrației și suprimarea morală, juridică și, poate, fizică a lui Trump. Prizonier, aperitiv, fel principal și mult dorit desert pe menu-ul dement al fanaticilor la putere în America, Trump e dat în judecată, amendat, spoliat, defăimat, dezumanizat, zi și noapte. Nu asta ar trebui să ne interseze cu adevărat? Nu de noi și de viitorul lumii în care credem e vorba aici? Nu de prăinții fondatori-îndrumători ai democrației noastre?

Cine se mai poate salva se poate salva separat, adică poate pieri pe limba lui. Stăpînii noștri au cîștigat tot pentru că au înebunit de tot. De bine, de atîta putere, știință și lumină cerească roind în jurul minții lor.

Democrația a fost un obstacol mic. Succesoarea ei reciclată e o minciună mare.