TRU

  De ce nu salut extinderea lumii americane și de ce mă tem pentru sănătatea   societăților care îi devin client/pacient? Nimic mai clar. Trebuie să fi orb sau nebun ca să nu vezi nimic, acolo unde nebunia   e la putere și răstoarnă sensul vieții umane: în America. Oare chiar e de crezut că nimeni nu vede și nu înțelege falimentul monstruos al vieții americane sub drapel progresist? E greu de imaginat că te poți întoarce acasă netulburat, după ce ai fost oprit pe stradă de un om care îți recomandă să te castrezi sau să îți mutilezi copiii, la una din întrunirile pe care primăria le va organiza, îndată ce simpaticul tău partener de dialog se va instala primar, judecător, preot și rector.     Toată lumea vede și înțelege ce e aberant în America și în sfera ei de influență.   Puțină lume îndrăznește sau are voie să își urmeze gîndul. Unii se țin deoparte și tac, spunîndu-și că delirul   se va stinge sau că nu îi va atinge. Dar cei mai mulți se tem. Un...

George Orwell, în 1946, despre cea mai ciudată dotare și cea mai consimțită   încătușare umană: ” The point is that we are all capable of believing things which we know to be untrue, and then, when we are finally proved wrong, impudently twisting the facts so as to show that we were right. Intellectually, it is possible to carry on this process for an indefinite time: the only check on it is that sooner or later a false belief bumps up against solid reality, usually on a battlefield. ” { Problema e că sîntem cu toții capabili să credem lucruri pe care le știm neadevărate, pentru ca, apoi, cînd se dovedște că am greșit, să deformăm fără jenă faptele, pentru a arăta că am avut dreptate. Mental, e posibil să continuăm acest proces pentru o perioadă nedefinită: singura infirmare vine, mai devreme sau mai tîrziu, o dată ce una din ideile noastre false se izbește de o realitate dură, de obicei pe cîmpul de luptă } ( In Front Of Your Nose – Tribune, 22 martie 1946) În același text, Orwe...