Progresismul – soluția finală pentru Israel
Ce se întîmplă, oare, cu Israelul? Cea
mai faimoasă, temută și cîntată mașină de luptă și control a lumii e tăvălită
și umilită de pedestrimea subumană Hamas. Infailibilul sistem defensiv anti-rachetă
Iron Dome a fost paralizat ca o catapultă puterzită. Sute de israelieni au fost
luați din case, batjocoriți, uciși sau răpiți. S-a spus că Israelul trăiește
propriul 9/11. Facil. Barbaria palestiniană reeditează
ceva animalic și respingător: bestialitatea invaziilor mongole.
Lumea din afară și societatea israeliană,
inclusiv editorialiștii – cei mai nesimțiți și deștepți bipezi născuți de la
facerea lumii – sînt în stare de șoc și meditează sau țipă dezorientați. Unde sînt puterea, știința și voința care
făceau din Israel o minune militară și o societate de oțel?
Răspunsul e elementar și va fi
ocolit cu grijă: sînt la gunoi, între virtuțile rușinoase, lepădate odată cu apariția
mirajului progresist. Adică, acolo unde au sfîrșit, dintotdeauna, puterea și
gloria societăților atinse de morbul decadenței prin prin progres injectat doctrinar.
Pare complicat. E brutal de simplu.
Mai întîi, Israelul și-a pierdut
rațiunea etică de stat. Acea datorie
morală unică pusă la baza existenței națiunii israeliene și înțeleasă ca
datorie unică: supraviețuirea, indiferent de timpuri, politică și ideologii.
Acest cifru fundamental a fost respectat și urmat pînă la începutul anilor
2000. Apoi, au apărut fisurile. Un spirit nou a început să se îndoiască și să
se plîngă de povara vieții într-un stat de virtute militară și coeziune
patriotică.
Angajamentul necondiționat al
generațiilor vechi s-a subțiat. O nouă clasă, educată, modernă și mondenă, a
început să preseze în altă direcție. A avea succes, bani, satisfacții morale,
reputație și prieteni sus-puși a devenit ținta vieții. Mai mult, a devenit
înțelesul superior al existenței. Cultul triumfal al desăvărșirii prin ”start-up”
a cucerit generațiile școlite în filozofia cea mai avansată a lumii
occidentale.
Consecințele politice au fost formidabile.
Stînga, prin tradiție depozitara unui socialism filo-iudaic, a trecut la
contestația oricărei autorități în afara ei înseși. Naționalismul evreu, iudaismul
religios și tradiția militară au fost trecute în rîndul delictelor iar
susținătorii lor au fost declarați adversari fatali ai democrației.
Ajutați de noile idei dominante în
America și în Occident, israelenii ”sofisticați” s-au descoprit pe ei înșiși ca
ființe superioare, ținînd de o clasă unică, singura demnă și îndreptățită să
counducă țara. Evident, redefinirea care a pus superioritatea morală înaintea
destinului național a schimbat bazele vieții politice.
Etica a devenit singura valoare
politică. După un model care vă e deja cunoscut, asta a însemnat că Justiția trebuie
să fie singura putere cu autoritate în stat (dacă e subordonată agendei
progresiste). Curtea Supremă a început să preia și să primească puteri
neverosimile: dreptul de a declara nule legi votate în Parlament, dreptul de a
declara nule alegeri legale, dreptul de a declara neavenite proiecte de lege în
dezbatere. Toate pe considerentul etic autoritar după care democrația nu poate
fi decît liberală și progresistă iar dreapta și non-liberalii nu pot fi decît
gropari ai democrației.
Israelul aluneca spre o dictatură
judecătorească. După încă o victorie ”inadmisibilă” în alegeri, Primul Ministru
Netanyahu a încercat să oprească derapajul, lansînd un proiect de reformă care readuce
Parlamentul și alegătorii israelieni la statutul consacrat într-o demcorație.
Netanyahu a fost declarat inamic
național nr.1. De aproape un an, demonstrațiile împotriva reformei prin care
Netanyahu încearcă să redea Parlamentului autoritatea sustrasă de justiție au rupt
societatea și i-au blocat percepția. Pericolul existențial neîncetat sub care
trăiește statul Israel a trecut în planul doi.
Mai grav, contestația care cere
progresism cu orice preț a preluat modelul revoluțiilor colorate, așa cum a
fost el pus la punct și promovat de propagandiștii care dau tonul și agenda
vieții politice în și în afara Statelor Unite. Președintele Biden și Ambasadorul
american în Israel au fost acuzați că sprijină și finanțează demonstrațiile,
pentru a-l îndepărta pe Netanyahu și pentru a instala în locul lui un guvern
aliniat la progresism.
Lucrul cel mai pericuolos a avut,
deja, loc. Mișcarea de contestație a infiltrat instituțiile de bază. Militari
și polițiști în uniformă și-au declarat sprijinul și s-au alăturat
demonstrațiilor. Ofițeri ai armatei au refuzat să se prezinte la antrenamente
și exerciții. Comandanți militari și-au făcut cunoscut public sprijinul pentru
demonstrații. Armata a fost, astfel, penetrată și îndoctrinată cu idei străine
de funcția ei principală. Atacul în urma căruia Hamas a pătruns în Israel ca într-o
gară părăsită, a găsit armata israeliană într-o stare de confuzie și
instabiliatate fără precedent.
Din afară, presiunile adminsitrațiilor
Democrate americane au început să producă efecte geo-startegice extraordinare.
În prmul rînd, prin noua doctrină de ”realiniere” în Orientul Mijlociu,
inițiată în 2008, de Președintele Obama și continuată de foștii lui subordonați
care îi țin locul la Casa Albă, în mandatul Biden.
”Realiniere” înseamnă recalibrarea
Iranului. Adversarul existențial al statului Israel devine, în această nouă
configurare a Orientului Mijlociu, un colaborator și un punct de sprijin
american. Ostilitatea americană a fost înlocuită de forme, vizibile și invizibile, de
bunăvoință și coalborare. Recentul schimb de ostateci și deblocarea a 6
miliarde de dolari returnați Iranului de Administrația Biden au ilustrat partea
observabilă a procesului. Programul de finanțare ”umanitară” a palestinienilor,
deturnat sistemtic de liderii locali palestinieni și suspendat de Președintele
Trump, a fost reluat de Președintele Biden.
Problema asistenței militare
americane către Israel e un alt capitol scandalos. Fondurile vin însoțite de
condiții care cer concesii politice interne israeline.
Abjecția e completată de faimoasa
presă și de magnificii lideri de opinie americani. Arareori a fost confirmată
mai pervers legea peopagandei sovietice și naziste care recoamndă repetarea
unei minciuni de mii de ori pe zi, pînă la transformarea ei în adevăr înfipt în
creiere răvășite.
Prima din propozițiile acestei
campanii orbile spune că Israelul a cules ce a semănat. Sărmanii palestinieni
sînt victimele violenței israeliene și nu caută altceva decît să își
redobîndească patria invadată de evrei. Nici o tîmpenie nu e prea mare și nici o
minciună prea groasă pentru golanii care fac propaganda anti-israeliană. A
văzut cineva soldați israelieni violînd femei, călărind cadavre, răpind copii și
secerînd familii palestineiene în casele lor sau în plină stradă? Și care e
patria furată de evrei? Pămînturile locuite de evrei o mie de ani înainte de sosirea
msulamanilor?
Asta ține de istorie. În plus,
lucrează pilele. Căci evreii sînt strămoșii și frații noștri. Ei ne-au dat
Dumnezeul și legile. Sînt ai noștri așa cum noi sîntem ai lor. Dacă asta vrea
America să uităm și dacă progresismul e tot ce mai înețelege America, atunci
sînt anti-american.
Rușinea spiritului și decăderea morală
euro-americană nu mai au demult limite. Noua cultură progresistă a întors cu
capul în jos toate lucrurile care opreau oamenii de la propria înjosire.
Guverne și lideri de opinie privesc îngăduitori la animalele care au sărbătorit
la Londra sau în lagăre de refugiați grecești bravura palestinaină și biruința
ei asupra femeilor și copiilor.
Unde sînt onoarea e onoarea și legea?
La reciclat. Voioșii care au demonstrat cu staguri palestinene la New York și
Londra sau eroicii refugiați care au dansat în lagăre grecești trbuiau trimiși
acasă pe gratis pentru a-și îmbrățișa idolii. Sau legea care pedepsește agitația
în favoarea organizațiilor teroriste se aplică numai în cazul susținătorilor
lui Trump?
De la un cap la altul al paginii de
ziar și al site-ului de net, una și aceeași scufundare în minciună. Fake, fake,
fake! Apostolii luptei cu dezinformarea mint și fugăresc adevărul după ce l-au
transformat într-o rușine fără margini. Programul de colonizare a minților a
luat proporțiile unei partide de lobotomie globală.
Treptat, în mai puțin de 20 de ani,
mareea progresistă organizată și susținută de falanga Democrată din Statele Unite
a pătruns adînc în toate sectoarele și a diluat toate valorile societății
israeliene.
Modelul, schema și escrocheria care
urmăresc instalarea universală a religiei progresiste americane au infiltrat
societatea și instituțiile Israelului. Odată implantat cu ajutorul hinpozei
morale care capturează generațiile tinere, morbul își face treaba, mîncînd și
surpînd societatea dinăuntru.
Netanyahu e trecător. Îndepărtarea
lui va da o satisfacție stupidă atîtor oameni care au învățat să nu mai vadă ce
nu trebuie pierdut din opchi și să vadă tot ce miraj perdant. Nici
suprviețuirea lui Netnyahu nu va rezolva problema. Guvernul de Uniune Națională
pe car Netanyahu îl cere acum e o manevră ppolitică bună. Ea va întări temporar
centrul politic dar nu va regenera o societate care s-a deposedat singură de
formula propriei supraviețuiri.
Progresul injectat în Israel
amenință să fie final.
Comments
Post a Comment