Arta urii democratice

 

Și ura suferă de divesitate. Uneori ea se naște din părinți eminenți. Alteori, e fătată de mitocani înrăiți. Diferențe există. Și atunci, vine întrebarea: cînd e ura cu adevărat periculoasă și cînd e un frison trecător, încărcat de umor.  Din fericire, putem afla răspunsul corect. El e dat, mereu, de flerul imbatabil al omului etico-democratic.

Să  vedem, mai întîi, mostrele.

Ura nr. 1: femeile care l-au votat pe X sînt ”cățele de 3 (trei) lei” și ”feministe împuțite”. Asta, în biosferă. Dacă trecem  în mediul neanimat, vorbim de ”zdrențe” și ”cîrpe”.

Ura nr. 2: sprijinitorii partidului Y sînt ”analfabeții funcționali și cei absoluți care nu înțeleg ce citesc și n-au niciun fel de noțiuni elementare de cultură”. Asta, în noosferă. Dacă ne limităm la politică, atunci vorbim de ”lichelele de partid” și de ”leprele care se vînd fără să clipească”.

Ura nr. 3: sprijinitorii candidatul Z trebuie puși la punct prin ”amenzi,concedieri, tabere de reeducare, penitenciare noi”, pînă cînd ”vor susține LGBT pentru a mai fi angajați”. Recomandarea pare să fie valabilă în toate mediile și regnurile.

Ura nr.4: fiind agenți ai Rusiei, toți cei ce cred altceva decît autorul au o singură soartă: ”închisoare sau neutralizați”.

Așadar, care e verdictul?

Personal, găsesc stil și valoare în fiecare din cele patru mostre. Nuanțe există.

Nr. 1 îmi pare că vine din școala literară naturalistă.

Nr. 2 arată ca un text dominat de cerințele filozofiei culturii.

Nr. 3 și Nr. 4 se revendică, silistic și logic, din patrimoniul sentențios al clasicilor elini.

La de important, Nr.1 pare produs de cineva care n-a început doctoratul iar Nr.2,3 și 4 sînt sigur opera acelui grup ultraselect de intelectuali catre l-au citit pe Creangă în latină.

Mi-e imposibil să aleg.

Aici apare și ne salvează arbitrul imparțial, în uniformă și abilitat. E vorba de experții în morala publică, de justiție și de poliție. Toți, dotați cu radarul perfect. Și anume, o întrebare fundamnetală: cine?

Așa aflăm că Nr. 1 a fost exprimat de un membru de partid AUR (Luchian Cochină). Și că Nr. 2, 3, și 4 au fost lansate de intelectuali deplin europeni  și democrați (Bogdan Oprea, Alexandu Bogdan Stan, Adrian Papahagi).  

Mai simplu: prima insultă a venit de la ”ai lor”, celelalte de la ”ai noștri”.

Caz judecat, caz rezolvat.

Nr. 1 e anchetat de poliție pentru incitare la violenţă, ură și discriminare. NR. 2, 3 și 4 trebuie să facă față doar aplauzelor și sînt mai mult decît liberi să continue, în apărarea democrației și a valorilor europene.

De unde rezultă:   

Insulta nr. 1: trăim într-o democrație viguroasă, onestă și tolerantă.