Despre democrație în democrația din România

Puterea de decizie nu mai aparține alegătorilor. Sistemul nu mai are nici o lgătură cu ei. Parlamentul e decorativ, într-un regim care îl folosește pentru a se declara înamorat de democrație. Regimul e condus de un Președinte și de un Prim Ministru, amîndoi conduși de cineva sau de altcineva. De oricine are suficientă pondere de șantaj intern sau dictat extern. Așa cum era și cît era ea, democrația română a dispărut în decembrie 2024, înghițită de instituții interne nealese și de instituții alese în alte țări.

Rezultatul imediat sînt Nicușor Dan, Ilie Bolojan, Eugen Tomac, Adrian Veștea, Siegfried Mureșan și numeroși alți influenceri influențați sau rapperi închiriați. Rezultaul de fond, egal cu un zero cuprinzător, e distrugerea bazlor minime de încredere, pricepere și echilibru pe care le cere conviețuirea democratică.

Nu toată lumea e proastă sau ticăloasă. Problema e că inteligența și bunul simț se consumă cu munca de topograf al nemerniciei. Puteți citi cel puțin două analize serioase aici și aici. Alexandru Lăzescu și Patrick André de Hillerin descriu exact ce știu sau simt mulți români încă atenți la politică și, mai ales, la direcția în care le e îmbrîncită țara. Ce facem cu acești doi ziariști onești într-o presă  gata să înșele și cînd trebuie să scrie METROU la intrarea în metrou? Îi desemnăm Prim Miniștri și le cerem să facă Guvrenul?

Nu. Ne depărtăm, alături de ei, de vorbărie și începem să gîndim la arheologia dezastrului. Nu e mult de săpat.  Partea criminală e la suprafață și, încă, vizibilă.

Astfel, în mod demonstrabil, Președintele României e rezultatul unei fraude criminale: anularea alegrilor prezidențiale din 2024. Înscăunarea Președintlui, printr-o lovitură de stat, drapată în alegeri trucate, a cerut abolira sistemului democratic în România. Se aud exclamații exasperate: să nu mai dezgropăm morții!să ne vedem de treabă! destul cu fundamentalismul!

Nici o problemă. E, totuși, de notat că una din manverele psihologice de bază pentru normalizarea actelor criminale e sila de principii. O greață față de adevăr, vindecabilă doar în aerul curat al minciunii proaspete. Ce trece neobservat e că între morții care nu mai trebuie dezgropați se află democrația, declarată momeală pentru naivii care votază crezînd că asta contază. Nu mai contează.

Sistemul organizează alegeri, pentru că așa o cere ritualul uni democrații scoasă în costum popular la festivități.  

Operația e simplă. În pre-electoral, îți cotonogești în justiție adversarii (model brevetat în Franța) și lansezi băi de spaime colective pe tema COVID, Rusia, legionari (model brevetat în Germania și România). Dacă votul nu iese cum trebuie, treci la faza a doua. În post-elctoral, te faci că nu înțelegi rezultatul sau refuzi să îl accepți. Creezi, marea coaliție pentru apărarea democrației, susținută de marea indignare națională în fața dușamnilor democrației. Toată lumea cu egoul în căutare de importanță se face preș. Toți pungașii devin, brusc, partide ”pro-occdentale”. Chiar dacă adversarul a ieșit pe rimul loc, restul partidelor se sacrifică patriotic și fac un guvern pro-uropean, fără cîștigătorul alegrilor (model brevetat în Austria). Produsul e o democrație fără democrație (model brevetat în toată Europa).      

În decembrie 2024, scenariul a pus în joc spaimele clasice, a anulat alegerile și a oganizat alegeri noi și trucate.   De ce trucate? Pentru că dacă faci alegeri și le anulezi pentru că nu îți convine rezultatul, e imposibil ca tot tu să organizezi alegeri corecte. E logic: vei organiza alegeri pe care, de data asta, le cîștigă cine vrei tu. Așa a fost ales Nicușor Dan. Cu un vot la care alegătoirii au fost feriți de ”eroare”, prin refacerea listei de candidați, curățată și aprobată de organizator. Adică de beneficiar.

Mascarada dezmățată din decmbrie 2024 a adus la puter un nou tip de regim. Ilegitim, monolitic și neînlocuibil. Toate instituțiile statului au devenit complici, au complotat și au pus capăt ordinii și puterii legale pe care le-au transformat în partid unic, îndreptat împotriva propriei națiuni. Ruina se va ramifica și va da viitoara istorie a decăderii noastre. Căci eliberarea totală de lege și răspundere a statului se va transmite în toate și tuturor. De ce ar mai lua cineva de bune rezultatele de la Bacalaureat, amenzile sau chiar cifrele extrase la Loteria Națională?    

Acumulările care au făcut posibilă suprimarea democrației au început demult. Degradarea constantă a liderilor politici și a aspiranților la politică a fost frenetică. Amoralii, iresponsabilii, ticăloșii, hoții și alte soiuri locale de scelerați au devenit baza de selecție. Alianța lor în poziție de servitute bănoasă cu serviciile secrete interne și cu comandantul suprem european a venit de la sine. Ce am văzut în 2024 a fost maturizarea deplină a unei clase bolnave și generalizarea infecției. Ce a fost pînă atunci delincvență locală a trecut în crimă de sistem. De atunci, trăim consecințele acestui moment istoric. Sîntem, de fapt, consecințele acestui moment istoric dezastruos din care nu mai putem ieși.  

Dezordinea hilară și ideile grotești care dau spectacolul de la București pot fi ușor luate în rîs și puse pe seama incompetenței. Nu e așa. Ce avem sub ochi și pare debandadă nu e altceva decît debutul un pic ezitant al noului regim de stat anti-dmocratic în România.

Esenta e de găsit tot in 2024. Ea spune că nu anulezi alegerile cu rezultat neonvenabil decît dacă ai o altă preferință. Ea nu poate fi totuna cu sistemul care ți-a provocat neplăceri ci, dimpotrivă, trebuie să fie un sistem  care îți extinde și cimentează puterea.   

Numărătoarea a luat sfîrșit. Rezultatul lui 2024 e abia acum clar și oficial: înlocuirea unei democrații imperfecte cu un compact național otrăvit.

Singura solutie e purificara prin noi alegeri parlamentare si prezidențiale, neapărat sub subpraveghera observatorilor trimiși de Ghana sau Columbia, state care s-au dovdit mult mai serioase în materie de democrație electorală.

Asta e, în acest moment, discuția despre democrație în democrația din România.