Selfie, ergo sum!

Avem o șansă istorică și îi dăm cu piciorul! Poate pentru prima oară de la Renaștere încoace, sîntem conduși de  oameni supradotați, de o echipă divină, aproape de o rasă superioară. Și, cu toate că sîntem la un pas de Paradis, noi vrem să îmbrățișăm robia. Merităm, oare, binele pe care stăpînirea se chinuie să ni-l dăruiască pe gratis și fără condiții?

 

Împotrivirea la binefacere e dincolo de orice dubiu. Gloata nu-și cunoaște interesul și își bate joc de democrație. Asta a aflat (și) Andy Burnham, Primul Ministru al Marii Britanii.

 

Acest om pus pe binele comunității a descoprit, așa cum a făcut-o și statul român la alegerile anulate în 2024, că o groază de algători au votat greșit și necinstit, cu o dușmănie la un pas de trădare. De fapt, n-au votat ei ci a votat Rusia cu mîna lor.

 

Burnham a descoperit că referendumul care a scos, în 2016, Marea Britanie din UE a fost viciat de intervenția Rusiei. Desigur, la fel ca in cazul românesc, Burnham nu are dovezi concrete. Dar mai e, oare, nevoie de așa ceva? Burnham a explicat că așa i-au spus cei în măsură să știe. Așa cum șefii notri ne-au spus că așa le-au spus șefii lor. Ce dovadă mai clară putem cere?

 

Nu ne rămîne decît să admirăm modul de gîndire la care n invită sistmul. Logica lui e, în cel mai bun caz, infirmă. Un sofism circular care își servște drept premiză și concluzie. Cum vine asta?

 

În felul următor: Rusia are un obicei bizar. Se amestecă numai și numai în alegerile pe care sistemul le pierde. N-am auzit niciodată sistemul spunnînd, după alegeri pe care le-a cîștigat: am învins, în ciuda amestecului rusesc! Asta duce la concluzia după care dovada amestecului rusesc e chiar eșecul sistemului la alegeri. S-au băgat rușii pentru că, altfl, nu pirdeam! Rezultă, mai departe, aberația: sistemul cîștigă toate alegerile corecte, care sînt corecte pentru că au fost cîștigate de sistem.  

 

Escrocheria continuă: cine se îndoiește că lucrurile stau așa, se îndoiește de un sistem care nu poate fi învins decît prin amestec din afară. Prin cine votază împotriva sistemului se alătură inamiului extern și e, deci, omul rușilor. Ceea ce dovedește că amestecul rușilor e real.

 

QED!

 

Acest superb sistem logic arată tuturor celor ce mai au un dram de minte că sistmul poate ajunge la adevărul gol-goluț în lipsa oricăror dovezi. Proba afirmațiilor încetează să mai conteze. Acuzațiilee emise de sistem sînt suficiente. Premiza e dovada și dovada e premiza.

 

În fața acestei avalanșe logico-juridice de cea mai pură calitate, e absolut normal și democratic să anulezi alegerile și să le reiei, într-un cadru purificat (denunțul, cenzura și supravegherea își răscumpără păcatele trecute și devin garantori ai democrației). Așa a fost în România anului 2024 și asta se pregătește să facă Primul Ministru Burnham (care a lansat, acum cîtva săptămîni, evident întîmplător, ideea rîntoarcerii Marii Britanii în UE)

 

Dar toate asta sînt mărunțișuri. Ele nu fac decît să ntezeească drumul spre problema de fond.  

 

Dacă știm că sistemul pierde alegeri doar cînd cineva trișează și că, inevitabil, cîștigă toate alegrile corecte, ne trezim acostați de întrebarea: ce rost mai are să organizăm alegeri? Răspunsul vine de la sine: are dar numai într-o democrație controlată. Vestea bună e că un regim de democrație controlată nu renunță la vechile libertăți ci le îmunătățește. Așa de pildă: oricine are voie să gîndească orice, dacă gîndește ca sistemul. Și oricine poate vota pe oricine e candidatul sistemului.

 

Toate astea pot părea excesive și mulți se vor grăbi să protestze. Ar fi o eroare. Realitatea descoprită de Burnham, de statul român și de alți oșteni ai sistemului nu le dă dreptate.   

Realitatea e că există două feluri de alegători. Algătorii  raționali, strașnic educați și, deci, imposibil de păcălit - zidul civic de care se izbesc uneltirile Rusiei. Și algătorii retardați, cu minte puțină, lipsiți de eucație și, deci, născuți și crescuți pentru a da Rusiei turma dorită.

De unde știm asta? Din alegeri. Cine votează sistemul votează singurul sistem bun și drept. De unde știm că sistemul e bun și drept? De la sistem. De unde știe sistemul că bun și drept? De la el însuși. Zic bine, stimate sistem bun și drept?

 

Asta elimină încă o confuzie toxică. E vorba de presupunerea dușmănoasă după care votul împotriva sistemului are vreo legătură cu deciziile sistemului. Nu! Politica economică, socială, fiscală, externă și militară a Guvernelor din sistem nu explică reacția algătorilor. O dată, pentru că, așa cum s-a stabilit, sistemul nu poate greși. Apoi, pentru că voturile împotrivă sînt puse în urnă de Rusia, cu mîna alegătorilor retardați. Și nu e vorba de o mînă de idioți.

 

În Marea Britanie, ieșirea din UE a fost votată de 16 milioane de imbecili. În România, algerile prezidențiale au fost batjocorite de 2 milioane de proști. În Statele Unite, Trump a fost adus la putere mai întîi de 60 de milioane și a doua oară de 80 de milioane de marionete rusști. După ultimle sondaje, în Germania, AfD, partidul anti-sistem conduce clar cu 30%. În Franța, partidul anti-sistem RN e în frunte cu 35%. Rezervele mondiale de cretini sînt gigantice.

 

Din fericire, toți acești handicapați au ghinion. Ei au fost depistați la timp și vor fi respinși de scutul democrației. Aici e paradoxul.

 

Rusia face servicii inestimabile sistemului și se dovdește cel mai redutabil aliat al democrației. La vrema lor, alte fantasme și sperietori au slujit admirabil sistemul: COVID, schimbarea climatică și rasismul și-au făcut datoria. Rusia e, însă, un ajutor cu totul excepțional: ea compromite opoziția, electrizează civismul, dă muniție cenzurii, face loc marilor contracte ale industriei militare, dă soclu euro-elitelor, încolonează opinia publică și explică inflația, prețurile și șomajul. Palmaresul e uluitor! Numai Israelul face servicii comparabile dar asta mai mult în Vest, unde nimeni nu mai poate dormi de grija situației din Gaza și unde sistemul are mare nevoie de voturile migranților musulmani importați după dizolvarea granițelor. Însumînd, Rusia rămîne, însă, imbatabilă de la Dublin și Paris la București și Chișinău. Merci, la Russie!

  
Pînă la urmă, tot aceest spectacol multiplică o insultă. Sistemul își înjură și disprețuiște cetățenii. Cum iși permit milioane și milioane de idioți să se prezinte la alegeri și voteze după capul lor și greșelile noastre?

Motorul acestei stări de aroganță tăioasă e un apartheid intern, un rasism politic fățiș, un cult anti-democratic peste tot la putere.

 

Cine dă acestor fanatici cu funcții dreptul de a disprețui și batjocori prin toate mijloacle oameni care cred în continuare că au drptul să voteze liber, într-o țară care n-a fost dată de nimeni sistemului?

 

Rușinea și demisia sînt insuficiente. Acești tartori spilcuiți ar trebui aduși în fața justiției pentru insultă în masă. Zeci de milioane de oameni s-au trezit sac de box și loc de scuipat pentru lumea subțire a profesorilor de democrație. Sau asta nu e infracțiune?

 

Impostura e uriașă. În locul ”valorilor europene”, huliganism și escrocherie politică. În locul de datorie și răspundere, cea mai înaltă corupție morală și materială.

Apropos, Primul Ministru Burhnham e pe urma manevrelor  rusești care au capturat alegători britanici dar nu a explicat încă nimic despre banii arăbești care au intrat în Manchester pe vremea cînd el era Primar. Arabii au cumpărat Manchester City în 2008 și au făcut afaceri de miliarde în și în jurul clubului. Acum, au fost găsiți viovați de corupție, sub 115 capete de acuzare. Cu 10 zile înainte de verdict, prșdintele clubului Manchester City a fost primit în Downing Street și a avut convorbiri cu Ministrul Afacerilor în Guvernul Britanic. Desigur, despre vreme și, în genere, despre orice altceva decît verdictul în marele caz de corupție.

 

Unii, poate mulți din liderii și votanții partidlor anti-sistm nu sînt buni. Asta e clar. Ce nu e clar e cum au decis liderii și votanții sistemului că sînt mai buni. Pe ce bază?  Doar pentru că nu sînt anti-sistem ci sint chiar sistemul? Asta e ca si cum ai spune: sînt bun pentru că sînt eu. Selfie, ergo sum!