Schengen profund

 

                                         

 

De ce n-am fost primiți în Schengen? O ușă bine trîntită în nas are darul neîntrecut de a grăbi clarificările. Partea bruscată are prilejul abrupt de a înțelege cum stau lucrurile. Nu numai cine și de ce a izbit ușa pe care o întredeschisese amabil dar și ce soi de recepție are loc înăuntru.

Din comoditate, multă lume a îmrățișat concluzia după care ”Austria și Olanda nu ne-au vrut”. Tentantă pentru deznodămîntul unui roman polițist, această ”demascare” e falsă, din punct de vedere legal și moral.

Decizia care a blocat admiterea României în spațiul Schengen a fost adjudecată prin votul Austriei și Olandei dar, legal, ea aparține UE. Sigur, ori de cîte ori ”infractori ” ca Ungaria sau Polonia se folosesc de dreptul de veto, toată lumea școlită ajunge la concluzia că Ungaria și Polonia sînt state anti-europene și  anti-democratice. Prin urmare, Austria și Olanda sînt state anti-europene și anti-democratice! Greșit! Dacă e vorba de împotrivirea unor state membre ale clubului UE GOLD++, judecata nu se aplică. Iar asta spune că, moral, decizia e falită. Dar nu lipsită de tehnică și rafinament. Ea permite UE un jack-pot schizoid. Astfel, UE își poate exprima speranța într-o decizie favorabilă, după care regretă căderea ei, decisă de votul angajaților cu imunitate ai firmei. Ușa trîntită în nas e capitonată.   

Ce rol are Estul în acest aranjament ultra-procedural și abil ca o cursă cu fir invizibil? Vorbind de România, membră a subclubului UE SHIT--, funcția și rangul sînt de stat zăcămînt. Avantajele utilizatorului sînt considerabile. Mai întîi, slaba rezistență și competență a stăpînilor locului. În plus, rezervația poate fi felicitată pentru pitoresc natural, mai ales că e dublată de o piață de consum masivă și de un paradis extractiv. Poziția României poate părea rodul unui accident teribil. Nu tocmai. O definiție mai aptă spune că e vorba de o clasificare istorică, transformată, prin ideologie, retorică și complicități, în statut ireversibil.

Mai clar. Manevrele prin care UE ține la distanță România se sprijină pe un consens prezent mult înainte de admiterea în UE. Partea istorică a acestei percepții e dată de distanța uriașă care separă Estul de Vestul Europei în gîndirea intimă a vestitelor ”cancelarii occidentale”. Atîta doar că, mai ales după 1945, aceeași percepție a pătruns sau a fost imprimată și în societățile occidentale, altfel foarte bucuroase să descopere primitivismul etno-rural estic, atît cît trebuie pentru a confirma unicitatea directoare a Vestului. Însă partea cea mai activă și mai vătămătoare a acestei percepții nu e externă ci internă.

E de crezut că intelighenția română va refuza să înțeleagă ce s-a întîmplat. Ar fi catastrofal pentru panașul și pedagogia nesfîrșită etalate de acest grup, de ani și ani, în numele ”valorilor europene” . În consecință, lumea ”bine” dar și clasa politică, altfel hulită de ”artiști”, au adoptat, deja, același discurs și folosesc același mecanism psihic de compensare: strămutarea realității în mit subversiv. De vină e Rusia care deține Austria! Posibil dar improbabil. Căci asta nu poate explica votul Olandei. E și Olanda o gubernie nedeclarată a Rusiei?

Adevărat, complicitățile politico-economice ruso-austriace sînt vechi și bine sudate. Ele vin din chiar condițiile care au născut neutralitatea Austriei și au convins Rusia să nu recurgă la ocupație mililtară după război. În plan mai larg, vorbim de relația fundamental timorată a întregului spațiu germanic în tot ce ține de Rusia. Dar asta nu înseamnă că Austria a făcut în mod specific jocul Rusiei. Nimic nu probează această ipoteză admisibilă dar nesusținută de indicii minime.   

Sloganul ”Rusia și-a făcut jocul folosind Austria” e altceva. E reacția reflexă adoptată în fața oricărei complicații de aparatul propagandistic liberal-occidental. De acolo am importat și noi argumentul. Așadar, Austria ne-a blocat pentru că e unealta Rusiei, după cum Trump și Brexit nu pot avea decăt o explicație: amestecul Rusiei. Anii noștrii de ateism sprinten nu se odihnesc. Rusia intervine ca un Dumnezeu ostil dar util, ori de cîte ori ratăm sau sîntem învinși.

Asta nu înseamnă că trupa intelo din marile centre urbane ale României și-a pierdut talentul și lașitățile. De pildă, tehnica diversificării culpei. Acolo unde linia oficială spune Rusia, corul intelo va adăoga cu nesaț corupția. Fabula sună în felul următor: sîntem, în continuare, corupți, așa cum noi, ”civicii”, o spunem de ani și ani; Occidentul știe asta și e nevoit să ne sancționeze cu mare regret; ceea ce face din noi, ”civicii”, un lot neînțeles dar superior de martiri în propria țară. Detașamentul care se auto-flagelează, biciuindu-se pe spinarea celorlalți.  

Pervers, acest subterfugiu psiho-moral e un premiu și un stimulent remis de auoritatea morală supremă (UE), o medalie care legitimează deligitimarea democrației naționale. Reacția amintită adîncește separația elitelor de poporul ”corupt” și întărește, astfel, miezul ideologiei liberale: democrația de uz intern. Mecanismul e, dealtfel, principalul motor ideologic al timpurilor noastre. El permite liberalismului să anexeze, rînd pe rînd, concepte clasice ca libertatea și democrația pe care le declară, apoi, perfect egale cu libearlismul. Prin urmare: ca și libertatea sau modernizarea, democrația e totuna cu liberalismul și, mai departe, cu UE și cu Partidul Democrat din Statele Unite. Odată unificată, această teorie exclude orice alternativă și lansează tăvălugul ”eliberator” care treieră și cutreieră lumea.

Nimic din logistica acestei operații globale n-ar fi fost posibil în lipsa alianței care conjugă corporatismul, media, sistemul politic, instituțiile de denominație democratică și educația. Noua forță controlează toate porțile de intrare și de ieșire din viață. De la fabrica de vise și aspirații, la mecanismele de ascensiune socială și de la gramatica reputației la șansa pe piețele economice (unde România a aflat, la fel ca un start-up neconform, că nu poate face afaceri în regim de egalitate)

Sistemul e la apogeu. În ciuda speranțelor și succeselorn mișcărilor populare din Europa, tăvălugul ideologic, mediatic și administrativ liberal e la putere peste tot și țintește supremația absolută.  Însă, în acest punct, iluziile UE ating tragismul. Stăpînii binelui european s-au trezit capturați de marii lor profesori de progresism americani și fac, acum, figură de posesiuni politico-economice, într-o ierarhie ce merită un singur nume: feudalism luminat. America tocmai și-a adăogat 27 de state fără drept de vot în Statele Unite. Marele nostru profesor european de democrație e, de fapt, un supus sus-pus dar încătușat al dominației americane. Și lberalismul se joacă pe relații de putere. Vestitul gust liberal al libertății e un basm gasto-ideologic.  

În toată această transformare, România e complet pasivă, prin serviciile asigurate atît de clasa ei politică inertă cît și prin gînditorii ei civici, la fel de străini de minima gîndirii autonome. Nu lipsa rebeliunii automate față de UE e problema acestei poziții fără de poziție. Păcatul cel mare al acestor oameni fața de țara pe care susțin că vor să o ajute și îndrepte e ignoranța planificată. Mai precis, refuzul desăvîrșit de a a accepta existența propriei națiuni, la dimensiuni reale.

Separația puterilor în stat e un principiu democratic. Separația de propria națiune și refugiul în adăpostul luminos pus la dispoziție de lozincile liberal-progresiste sînt o școală de narcisism. Ceialalți? Proștii, needucații, manualii, agrarii, non-urbanii, netitrații? N-am auzit și n-am văzut, pentru că, de fapt, ne e frică de lume și ne tratăm cu un coctail de infantilism și auto-adulație.

În plus, o lipsă cutremurătoare de fler, înțelegere și meditație asupra istoriei face din administratorii legali și morali ai României un grup de contabili ariviști, mari mînuitori de cifre dar negreșit la dispoziția serviciilor interne și a teologiei europene. În ambele cazuri, parvenirea și auto-glorificarea rămîn ocupațiile prime. Exact asta dezarmează o țară deja slăbită de incompetență, derută a educației și rotația nesfărșită prin instituții a complexul judiciar-informativ-fanariot.   

N-am fost lăsați să intrăm în Schengen pentru că sîntem la fel de corupți dar mult mai slabi, mai servili și mai prost pregătiți decît trupa care ne-a repins.