Și Iohannis și sistemul!

 

Cel mai arogant, indolent și incompetent Președinte al României a demisionat. Știrea e înșelătoare. Iohannis se afla ilegal în funcție și nu putea demisiona. Formula corectă e: ilegalul s-a pitit.

Fuga lui Iohannis e apogeul unei cariere clădite pe vorbe goale și falsuri depline. Pînă în ultima clipă, Iohannis a rămas fidel minciunii și a reușit să susțină că pleacă pentru că nu vrea să fie pretextul unei crize care ar face România de rîs. Absolut fals! Iohannis a plecat după ce a făcut România de rîs, prezidînd glorios asuypra anulării alegerilor prezidnețiale. De atunci, România stă așezată rușinos între statele eșuate ale lumii pseudo-democratice.

Dar Iohannis n-a dezonorat singur România. Trebuie spus clar și ultimativ: plecarea lui Iohannis e insuficientă! Ea reduce farsa generală la o chestiune personală. Imediat după Iohannis, trebuie să plece restul echipei de borfași: judecătorii Curții Constituționale (pe care Iohannis a avut neobrăzarea să-i decoreze, înainte de a se face nevăzut), Șefii Serviciilor Secrete, liderii PNL și PSD, șefii ONG-urilor care au jucat rolul de apărători ai democrației și l-au sesizat pe Iohannis împotriva alegătorilor români, instituțiile de presă, experții și comentatorii care au pus umărul la baia de zoaie propagandistice în care afost scăldată toată România, sub vina că e proastă și vîndută rușilor.

Cu alte cuvinte, sistemul trebuie să cadă.

Cum măgarii și nebunii care îl populează nu o să o facă, operația revine alegătorilor. Sau nu e democratic?

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

Sfîrșitul Europei - sub Baltica

George Orwell, în 1946, despre cea mai ciudată dotare și cea mai consimțită   încătușare umană: ” The point is that we are all capable of believing things which we know to be untrue, and then, when we are finally proved wrong, impudently twisting the facts so as to show that we were right. Intellectually, it is possible to carry on this process for an indefinite time: the only check on it is that sooner or later a false belief bumps up against solid reality, usually on a battlefield. ” { Problema e că sîntem cu toții capabili să credem lucruri pe care le știm neadevărate, pentru ca, apoi, cînd se dovedște că am greșit, să deformăm fără jenă faptele, pentru a arăta că am avut dreptate. Mental, e posibil să continuăm acest proces pentru o perioadă nedefinită: singura infirmare vine, mai devreme sau mai tîrziu, o dată ce una din ideile noastre false se izbește de o realitate dură, de obicei pe cîmpul de luptă } ( In Front Of Your Nose – Tribune, 22 martie 1946) În același text, Orwe...
Read more
Image
O carte nou ă, cu sute de fotografii istorice și comentarii-eseu. Despre? Despre momentul istoric 1990. Acum 35 de ani am fotografiat mitinguri, lideri, străzi și magazine, afișe și gazetari, scriitori și alegători. O parte însemnată a fotografiilor reproduc Mitingul din Piața Universității în lunile aprili-mai 1990. Altele – primele alegeri libere din mai 1990. Zeci de fotografii rețin un București acum dispărut sau refăcut. Toate entuziasmele, spaimele, elanurile, programele, premierele și naivitățile acelui moment sînt de găsit în aceste fotografii. O vreme le-am crezut pierdute. Întîmplarea a făcut să regăsesc, după mai bine de 30 de ani, negativele acestor fotografii. Le-am seleectat și comentat într-o carte lansată acum cîetva zille. Titlul: Nu mai e nimeni în Piața Universității . E o carte album tipărită în condiții grafice superbe de Editura Muzeului Național al Literaturii Române. În București, o puteți cumpăra la Librariile Muzeului din Str. Nicolae Crețulescu nr. 8 ...
Read more

Anti-neant!

  De ce? Pentru că! Această structră de gîndire e depășită. Alegerile din America au ieșit din strînsoarea săracă a logicii și cer salvarea tuturor lucrurilor: a lumii.   Rezultatul lor nu va mai trimite la una sau alta din variantele admisibile ale politicii și ideologiei, la dreapta sau la stînga, la piață sau la dirijism, la partidul meu sau la partidul tău, la candidatul tău sau la candidatul meu. Rezultatul lor nu va prescrie un nou regim ci un destin. E dramatic, simplu și clar. Dacă Trump cîștigă, America și lumea primesc timp, în chiar clipa în care timpul pare aproape de sfîrșit. Atît, măcar atît: marșul dement spre o utopie sinucigață va fi întîrziat. Dacă Harris cîștigă, prin furt cinstit sau prin minciuni adevărate, ruina e inevitabilă. Căci – de repetat – nu vorbim de valori și variante ale politicii. Vorbim de continuarea tradiției americane sau de eradicarea ei. Trump e digul împușcat ce ne desparte de cancerul galopant. Pentru prima oară în istoria Am...
Read more