O nucă tare și un diamant moale

 

Înțelesul istoriei pe care o trăim e o clarificare fără recurs. O cădere de civilizație. Lumea occidentală urăște să se apere și refuză să fie ceva diferit de propria negație.

Semnele și faptele acestei dispariții curg. Absurdul e ,azi, singurul domeniu de excelență occidentală.

Pețitoare de migrație, această lume își înlocuiește accelerat populația. O mînă întinsă prietenos, în numele democrației și al toleranței, trage înăuntru populații ostile democrației și toleranței. De la Londra la Milano, marile orașe ale capitalismului și democrației vest-europene, sînt stăpînite politic și șantajate moral de migrația islamică. Pe flancuri, dezarmarea, de-industrializarea și de-culturalizarea galopează, una lîngă alta.

După 1500 de ani, Biserica Anglicană are în frunte o – cum să-i spunem? - Arhiepiscopă de Canterbury. O femeie care nu e nici măcar de culoare, lesbiană sau transgender. Evident, deficiențele vor fi reparate curînd. Aproape în același timp, la Londra, 3000 de musulmani ocupă Piața Trafalgar cu o slujbă în aer liber. Multiculturalism? Dacă vreți. Mai direct spus: dominație. La Sydeny, Primul Ministru australian intră într-o moscheie și e dat afară cu răcnete. Nimeni nu se mai întreabă ce căuta Primul Ministru în moscheie (voturi) și ce caută moscheia în Sydney (o țară slabă)

Marile state vest-europene și-au închis capacitățile nucelare dar nu au nimic împotriva unui Iran nuclear.  Economiile scrîșnesc sub prețul petrolului dar guvernele statelor occidentale reacționează afurisindu-și și mai strașnic centralele nucleare și rezervele de gaze și cărbune.  

În interior, mintea occidentală e hrănită și dereglată de un delir ideologic macabru în care valorile europene cer  anihilarea lumii europene. Societatea e lăsată în voia oricui are în mînă un ciocan și în cap o aberație. Copiii tot mai nenăscuți sau mutilați prin operații de schimbare a sexului contează drept generațiile viitoare ale Occidentului. Euthanasia e promovată de parlamente și adminstrată de stat. Familia e supusă disprețului public și ștampliată cu o formulă infamantă: ”familie tradițională”. Definiția persoanei nu mai are nici o legătură cu ordinea naturală ci e rezultatul întîmplător al tombolei jucate de devianți și șarlatani. Auto-identificarea e lege de stat în Germania. În consecință, un delincvent se prezintă în fața tribunalului, rujat, în fustiță și cu nume de fată. Tribunalul respectă legea și acceptă că are de-a face cu o persoană diferită de acuzatul din dosar.

Educația prescrisă în acest sistem e un zero așezat pe un infinit de diplome și titluri despre nimic. Cultura post-scriptică și cunoașterea susținută de sub un minut de atenție dau tot ce se cere în materie de competență și conștiință civică. Abandonul și incriminarea patrimoniului cultural sînt o datorie de onoare pentru orice ”intelectual public”. Reunite, toate aceste operații reușesc acolo unde nazismul și comunismul s-au lovit de limite fizice. Bibliotecile ard fără să fi fost puse pe foc.  

Acum doi ani, Jocurile Olimpice au fost deschise, la Paris, de un tablou coregrafic scabros, în care Cina cea de Taină a fost înlocuită cu o orgie sexuală. Imaginea dă definiția epocii. Deruta sexuala, desfrîul, exchibiționismul și perversiunea au făcut pasul de la anomalie la normă.

S-a spus că repetăm epoca Weimar, adică timpurile de dezagregare morală care au săpat albia pe care a năvălit torentul nazist. Ce vedem astăzi nu e Weimar. E mai grav. În Germania anilor 1918-1933, dinamitarea ordinii umane era un sport chic între moderniști, nu un program etic și politic de stat. Descompunerea de astăzi e doctrină legiferată. Weimar cu program.

Noua anti-civilizație e, pentru cine n-a fost hinotizat de lozinci, un act de demolare dezlănțuit în alianță cu Islamul. O gnoză veche scoate, iar, capul și ne privește în ochi. Din ea, curge credința în nihilism și tot din ea ura cea mai adîncă față de evrei. Nimeni nu se mai împiedică în  contradicții. Marșul spre irațional și auto-anihilare e entuziast. Așa se poate ca Donald Trump să fie declarat, în același timp, noul Hitler și sluga evreilor. Și tot așa se poate ca Europa să refuze să miște un deget în ajutorul Americii, dacă e vorba de Iran, și să pretindă ajutorul Americii, dacă a e vorba de Ucraina. Vom fi rusificați, așa cum ne avertizează liderii vest-europeni? Poate. Oricum,  rușii ne vor găsi islamizați.

Absurd? Nici o problemă! Noul consens moral liberal-progresist nu are limită și jenă, atîta vreme cît poate folsi orice temă și orice persoană împotriva adversarului de acasă. Dogma liberal-progresistă a stabilit cu precizie numele adversarului: oricine nu e de acord cu dogma liberal-progresistă. Desigur, cu excepția adversarilor islamici ai dogmei liberal-progresiste.  

Despre toate astea e războiul cu Iranul. Ciocnirea militară are loc în Golful Persic dar teatrul de luptă vital e altundeva. Acolo unde se joacă viitorul civilizației occidentale: în Europa de Vest și în America (nu în România, lămurită și consolidată de o armată de ziariști ignoranți și isterici). Ciocnirea militară s-a soldat cu zdrobirea militară a Iranului. Pe celălalt front, unde contează discursul, mentalitatea și alcătuirea morală, stînga și Iranul trăiesc din percepția victoriei. Acest substrat psihic poate distruge rapid orice urmă de luciditate și  poate otrăvi toate legăturile minții cu realitatea, Asta face din el o armă nucleară anti-civilizațională.        

Tot ce pare politică, economie și război contemporan nu e altceva decît convulsia care însoțește căderea civilizației occidentale. De un timp, toate războaiele încep degeaba, pentru că războiul cel mare s-a purtat deja și a fost pierdut prin capitularea voluntară a occidentului liberal. Va fi excepția Trump suficientă și fondatoare?  

Replica lansată de liberalismul occidental spune că Europa riscă să devină vasalul imperialismului american. Măcar de-ar fi așa! Căci, pentru asta, trebuie să ai ce și pe cine subjuga. Atenție europeni! Fără sau după Trump, veți scăpa de opresiunea greșită și veți fi liberi să alunecați în sclavia justă. Încă o clipă de atenție: există, cu șanse infime de realizare, dar există posibilitatea ca trupa de lunateci de la Teheran să folosească uraniul pe care îl mai are pentru o așa numită ”bombă murdară”. Ar atrage asta  riposta nucelară? Cu alte cuvinte și aceleași temeri, lor nu le pasă dacă pier și iau lumea cu ei. Inclusiv summit-ul european corespunzător.      

Findcă tot ne dăm în vînt după știință, date și măsurători, ar trebui să observăm ce s-a schimbat: Islamul e o nucă tare iar Occidentul un diamant moale.  

Ce vedem e exact ce se vede. O civilizație care își proclamă gloria în timp ce luptă împotrivă ei înseși. O civlizație care nu mai înțelege la ce a fost bună. O civilizație care nu-și poate ierta că s-a născut.