Epidemie de nebunie

Sîntem parte a catastrofei europene, așa cum chelnerii de bord au fost parte a catastrofei, pe Titanic: scufundați cu tava în mînă, spatele înclinat și un zîmbet servil pe buze. Sîntem acea parte a catastrofei care nu se descurcă singură și nu găsește drumul spre ultimul drum decît dusă de mînă.

Pentru noi, numele anului zero a fost 2024. Am acceptat, atunci, ordinul criminal care promitea să salveze democrația dar numai după ce o omorîm cu mîna noastră. Am suprimat milioane de voturi și tot atîtea milioane de alegători, fără să înțelegem sau chiar înțelegînd că am concediat tot. Cu o singură mișcare, am lichidat tot: justiția, guvernul, parlamentul, președintele, presa și algătorii. Am cruțat doar minciuna. Am lăsat în picioare numai autorii și complicii la crimă: fanatismul euro-liberal și slugile lui idioate (ONG-urile) sau perfide (Serviciile).

După doi ani, trăim în pustiu. La Sud de noi înșine și la Nord de libertate. Avem tot cee ne trebuie pentru a mima viața cinstită și pentru a înșela viețuitoarele de rînd. Avem, adică, un guvern care cade, se schimbă, se face și reface dar e și va fi același. Avem un program de guvernare scris cu mînă de Evanghelist, fix și etern, oricare ar fi guvernul trimis la cîrmă de alegri. Avem alegeri docile ca un patruped de companie care vine sau pleacă, latră sau tace, la comandă. Avem un Președinte care a reușit să își dea demisia în public, anunțînd că mersul țării e hotărît de băncile crditoare, nu de alegători. Tot el a explicat mai bine decît oricine ce e democrația, înțeleasă de un om responsabil: ”Nu ne jucăm cu soarta acestei țări ca să vedem ce iese dintr-o alegere.” Cugetarea e luată direct din cazinou.Alegerile sînt zarul pe care îl arunci ca să vezi ”ce iese”. Sperînd, binînțeles, să cîștigi. Ce? Nu mare lucru. Putem rămîne așa cum sîntem sau ne putem înșuruba și mai strîns în miezul dezastrului.

Nu mai e un secret bine păzit, o ficțiune turmentată sau o șoaptă conspirativă. E o realitate enormă și galopantă: Europa cade. Civilizația ei se stinge, sufocată de ocupanți interni și invadatori externi. Complictatea e canceroasă: liberalismul sapă la bază și face din țări, orașe, catedrale și tot mai multe creiere cortul în care sînt poftiți năvălitorii, minciuna, nebunia și sfîrșitul

Avem UE și avem, încă, guverne cu birocrații dătătoare de legi, declarații, planuri și morală. Să nu ne amăgim! Asta nu înseamnă decît că avem negaționiști sus-puși și negaționism organizat. Și e mult de negat. Atît de mult încît negaționismul e principala industrie a Europei. Cuptoarle merg 24 din 24. Orbirea trbuie blidată și generalizată, chiar dacă e prea tîrziu și tocmai pentru că e prea tîrziu. Căci sfîrșitul e pest tot, pentru oricine ar ochi să vadă și minte să înțeleagă, Sau măcar un dram de jenă. Ce e de văzut s-a văzut și se vede peste tot și în ficare zi.

La Ceuta, așezarea spaniolă vînturată de 50000 de migranți, într-o zi și-o noapte d groază. Și la Paris, orașul luminilor date de rugurile aprinse în școli, în magazine și pe străzi de pegra pegrelor: alianța stîngisto-islamică, migranții în trening și hormoni, mînați de ura neagră a comuniștilor în căutare de haos și putere. În locurile în care a călcat acum doar o săptămănă Papa, tronează noua ghilotină. Aparatul care retează fără sînge, pentru că taie în suflet, în adevăr și secole de măreție europană. Pascal și Jeanne D’Arc zac în aceași tomberon rostogolit de Macron și Mélenchon, Ar trbui să înțelegem, în sfîrșit: comunismul e cel mai mare și mai îngrijit refugiat, ajuns în Vest după ce a fost izgonit din Est.

Ce e de văzut se vede în Germania, acea parte super-europeană a Europei care și-a distrus economia și muncește, acum, în masă, la demolarea democrației. Oroarea lozincii Arbeit Macht Frei! a fost rescrisă și spune acum: AfD Macht Frei! Ce rușine necuprinsă.

Tot asta se vede în Anglia, odinioară patria legii și regatul fair-play. Astăzi, cum vii cu pluta din Pakistan la Dover prin Calais, vei da peste verii și consătenii tăi. Țara e cotropită, la ivitația guvernului. Oricine, oricîți, de oriunde – toți, pe banii voștri și delectați de fiicle voastre (minorele au prioritate) Țara a încetat să mai producă, fie și șervețelul pe care așezi acele importate din China. Armata e mai mică decît suma migranților aduși într-un singur an.

Asta se vede și în Suedia. Cele mai strînse alegeri din istoria țării au fost cîștigate de stînga, la mai puțin de 1% (50000 de voturi) diferență. Cine a dat voturile decisive? Statisticile răspund prcis: cartiere cu 90% populație afro-arabă. Vikingii musulmani fac guverne.

Toate aceste aberașii se văd demult și spun, repetat, unul și același lucru: falimentul Europei e total. Banii s-au dus pe asistență socială pentru oaspeții care ne diversifică și pentru încremeniții pe sofa care n-au unde și nu mai știu să muncească. Voința, cultura și bunul simț au fost umilite și înmormîntate de birocrația europeană, de propaganda din  școli și de cenzura asigurată de anacanoda ongistă.

Asta a făcut pseudo-Europa din civilizația și din națiile ei. Asta e rețeta. O aplici și: voilà! Europe à la UE! În traducere deloc liberă: cine importă lumea a treia va trăi în luma a treia. Ca slugă și vînat. Valorile europene nasc  terorile europene.

La umbra acestei monstruozități nimic nu crește mai cu poftă decît minciuna. Iar minciuna cere ipocriți din tată—n fiu și escroci din guvern în guvern. Îi avem. Și nici măcar nu mai stau la coadă. Se înghesuie să ajungă în capul mesei purtînd cea mai nouă scorneală și cea mai otrăvită teorie.

Europa e ocupată de musulmani și cumpărată de chinezi dar ipocriții din capul mesei ne spun că problema noastră e conspirația evreiască și că destinul nostru trebuie apărat în Gaza, nu în cartierele în care nu mai intrăm de frică. Vitejii noștri euro-lideri ne spun că războiul cu Rusia e  inveuitabil și că vom birui deși statul nu mai poate păzi un magazin. Rusia  utilă. Cum a fost și COVID-ul și cum e mania climatică: așa identificăm eretici și întețim cenzura. Frica, nu prosperitatea e direcția. Pramatiile care conduc Europa asudă trudind la producția de spaime, state fără granițe și generații de analfabeți.

Și noi? Urmăm. Am înceeput și vom persevera. Atnție la avertismntul lansat de Emil Boc, de la Cluj: ”oaspeții” de peste mări vin, se înmulțsc și ne vor depăși. Sub îndrumarea clovnilor ONG ne pregătim să trecem d la ”Iubeșet-ți aproapele!” la ”Iubește-ți cît mai departele!”.

Totul e pregătit. Avem mult peste numărul necesar de măscărici, am reușit să stabilim, în 2024, precedentul criminal și am scăpat, demult, de șira spinării. Stăm atît de bine încît crema noastră civic-intelectuală vrea o țară lichidă. Mămăliga se mulează. Au dreptate. Pînă la urmă, cu eexcepția lui Isus, nimic nu e bătut în cuie. Cea mai nerușinată minciună a acestor oameni e lozinca obsesivă după care oricine nu e liberal va reuși ”să ne scoată din Europa”. E o prostie. Problma e alta și liderii noștri de toate felurile nu pot sau nu vor să o gîndească: pericolul nu e să dezertăm din ci să nu contăm în UE.

Victoria liberalismului asupra civilizației europene e iminentă. Trucul din spatle acestui eșec e o inversiune infernală: a fi bun european înseamnă a distruge Europa.

Meregm mai departe. Spre ce? Europa e o amintire. Democrația a fost recrutată într-un bordel și se preface că îi place. Mergem, prin farsă, spre nihlism.

Curînd, singurul lucru care ne-ar mai puta salva va fi o   dictatură. Înjurați cît vreți. Ma doare undeva! Văd cadavrul Europei și restul nu contează. La vremuri sud-americane, soluții sud-americane.  

Niciodata n-au existat pe lume atîți oameni mîndri că sînt nebuni și fericiți că sînt posedați.

Trăim în plină epidemie de nebunie.