Nu vă fie frică, democrația pică!

 2024 a fost un an bun. Poate cel mai bun după 1989. La fel ca 1989, 2024 a adus, tot către sfîrșit, o clarificare. Dacă în 1989 am aflat că democrația e bună, în 2024 am aflat că democrația nu e bună. Verdictul e clar și întemeiat pentru că vine de la cei ce știu. De la lumea bună, civică și educată, cel mai influent grup în societatea românească. Asta ar fi de ajuns pentru a închide discuția. Dar nu. Argumentele celor ce spun că democrația nu e bună sînt convingătoare și merită reținute, pentru încercările și vremurile ce vin.

Primul și cel mai puternic argument invocat de lumea civică și educată spune că democrația e un sistem extrem de riscant. Așa cum s-a văzut, votul nu poate fi lăsat pe mîna gloatei pentru că poate duce la victoria unui candidat periculos: fie Adolf Hitler, fie Călin Georgescu. Prin urmare, așa cum susține lumea civică, democrația nu e o soluție sigură și trebuie oprită sau limitată.

De ce a votat plebea așa cum a votat? Există trei și numai trei răspunsuri posibile: fie pentru că e proastă, fie pentru că a înnebunit, fie pentru că a fost cumpărată de ruși. Absolut de acord! E cum nu se poate mai clar că gloata a votat pentru că e proastă, nebună sau coruptă și în nici un caz pentru că e nemulțumită de toți cei pe care nu i-a votat. De ce e așa de clar? Pentru că lumea bună e infailibilă și incoruptibilă. Ea n-a greșit, nu greșește și va greși vreodată. De unde știm asta? De la lumea bună. Și, cum ea e infailibilă și incoruptibilă, e clar așa sună adevărul.

Așadar, a continua să lași democrația să decidă în România e o nechibzuință vecină cu delictul. Prostia, nebunia și rusofilia pot ajunge la putere folosind democrația. Civicii și educații au dreptate: mai bine fără!

Restul aici 

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

Sfîrșitul Europei - sub Baltica

George Orwell, în 1946, despre cea mai ciudată dotare și cea mai consimțită   încătușare umană: ” The point is that we are all capable of believing things which we know to be untrue, and then, when we are finally proved wrong, impudently twisting the facts so as to show that we were right. Intellectually, it is possible to carry on this process for an indefinite time: the only check on it is that sooner or later a false belief bumps up against solid reality, usually on a battlefield. ” { Problema e că sîntem cu toții capabili să credem lucruri pe care le știm neadevărate, pentru ca, apoi, cînd se dovedște că am greșit, să deformăm fără jenă faptele, pentru a arăta că am avut dreptate. Mental, e posibil să continuăm acest proces pentru o perioadă nedefinită: singura infirmare vine, mai devreme sau mai tîrziu, o dată ce una din ideile noastre false se izbește de o realitate dură, de obicei pe cîmpul de luptă } ( In Front Of Your Nose – Tribune, 22 martie 1946) În același text, Orwe...
Read more

Cărți de jucat și cărți de citit

  Ne pîndește o aniversare complicată și ne paște un bilanț riscant. De oriunde am începe socoteala (1944 sau 1947), în următorii mai puțin de zece ani, România va fi trăit același număr de ani sub comunism și în capitalism. Ar fi o ironie necuprinsă să marcăm acest prag cu o catastrofă sau să îl atingem încărcați de iluzia că am devenit altceva decît sîntem. Aceste două deraieri sînt, din păcate, posibile și nimic nu le cheamă în scenă mai insistent decît lipsa de gîndire și răspundere a liderilor noștri politici și intelectuali. Problema crește și înaintează spre criză, odată cu automatismul care dictează tot mai apăsat în politica noastră de stat. Alinierea la viziunea liberală și convingerea oarbă că ea lucrează în numele democrației costă prea mult. Și s-ar putea să ne coste totul. România a intrat în zumzetul geo-strategic care vestește noua configurație a Estului, după războiul din Ucraina. Nimeni n-o declară programatic dar semnalele se adună. Proiectul de legalizare a ...
Read more
Image
O carte nou ă, cu sute de fotografii istorice și comentarii-eseu. Despre? Despre momentul istoric 1990. Acum 35 de ani am fotografiat mitinguri, lideri, străzi și magazine, afișe și gazetari, scriitori și alegători. O parte însemnată a fotografiilor reproduc Mitingul din Piața Universității în lunile aprili-mai 1990. Altele – primele alegeri libere din mai 1990. Zeci de fotografii rețin un București acum dispărut sau refăcut. Toate entuziasmele, spaimele, elanurile, programele, premierele și naivitățile acelui moment sînt de găsit în aceste fotografii. O vreme le-am crezut pierdute. Întîmplarea a făcut să regăsesc, după mai bine de 30 de ani, negativele acestor fotografii. Le-am seleectat și comentat într-o carte lansată acum cîetva zille. Titlul: Nu mai e nimeni în Piața Universității . E o carte album tipărită în condiții grafice superbe de Editura Muzeului Național al Literaturii Române. În București, o puteți cumpăra la Librariile Muzeului din Str. Nicolae Crețulescu nr. 8 ...
Read more