TRU

                                După cele 100000 de mesaje brutale și confidențiale între Miniștri ai Guvernului britanic, publicate recent de Daily Telegraph) numai bolnavii de ideologie se mai pot îndoi. Mascarada COVID a fost premeditată și propagată spre prostime (fosta societate liberă, deschisă și democratică). Regizorul-delincvent: aparatul reunit al instituțiilor politice, administrative și de presă. Păzitorii democrației. Mai curînd, gardienii unui regim ce-și poartă numele sub cea mai strictă supraveghere. Proiectanții mascaradei vorbesc în clar și nu se feresc de ticăloșia propriilor cuvine. Totul se poate citi în muntele de mesaje WhatsApp publicat de Daily Telegraph: -     trebuie să-i speriem pînă le cad pantalonii! -     cînd lansăm știrea despre apariția unei noi variante de virus? -     pe ...

                                    Cineva m-a acuzat că sînt pro-rus. E de înțeles. O anume lume are mare nevoie de confort moral și îl extrage din ticăloșia atribuită altora. Pentru alinarea acestei suferințe, sînt gata să mă sacrific experimental.   Așadar: ce înseamnă să fii pro-rus? Înseamnă să admiri regimul Putin și să uneltești pentru a-l aduce în propria țară? Înseamnă. Și mai înseamnă să fii atît de neghiob încît să uiți ce a pătimit țara ta sub ruși. E un alt fel de a spune că înseamnă să fii vîndut, trădător sau îngrețoșat de propria țară. Într-adevăr, există români foarte educați care își detestă compatrioții lipsiți de studii superioare și danturi la zi. Cum se numește această pornire? Aroganță, ură,   dorință de domnie asupra unui popor prea dobitoc pentru a fi admis într-o democrație? Sau, poate, prostie făloasă și bună conducătoare de dezagregare națională? Întrebar...

                                                          Poate cineva spune de ce trebuie să se chinuie în frig atîția euroepeni nevinovați, de la Belfast la Iași? Poate cineva explica de ce trebuie atîția europeni sănt siliți să-și țină copiii împăturiți în ”camera bună” sau să umble aiurea cu autobuzul cît e ziua de lungă, nemișcați de pe locul cucerit într-un spațiu încălzit? Poate. Dar, deobicei, minte. Oameni de spirit și atleți ai culturii, trezițivă! Lepădați orgoliile și deschideți ferestrele spre realitate. Occidentul cade și decade. Astăzi, putem prelua fără ezitare întrebarea pe care o aruncăm în obrazul germanilor de mai bine de 80 de ani: cum a fost posibil ca națiunea cea mai educată a Europei să se scufunde în barbarie...

                                               De ce n-am fost primiți în Schengen? O ușă bine trîntită în nas are darul neîntrecut de a grăbi clarificările. Partea bruscată are prilejul abrupt de a înțelege cum stau lucrurile. Nu numai cine și de ce a izbit ușa pe care o întredeschisese amabil dar și ce soi de recepție are loc înăuntru. Din comoditate, multă lume a îmrățișat concluzia după care ”Austria și Olanda nu ne-au vrut”. Tentantă pentru deznodămîntul unui roman polițist, această ”demascare” e falsă, din punct de vedere legal și moral . Decizia care a blocat admiterea României în spațiul Schengen a fost adjudecată prin votul Austriei și Olandei dar, legal , ea aparține UE. Sigur, ori de cîte ori ”infractori ” ca Ungaria sau Polonia se folosesc de dreptul de veto, toată lumea școlită ajunge la concluzia că Ungaria și Polonia sînt state anti-europene și...

  De ce nu salut extinderea lumii americane și de ce mă tem pentru sănătatea   societăților care îi devin client/pacient? Nimic mai clar. Trebuie să fi orb sau nebun ca să nu vezi nimic, acolo unde nebunia   e la putere și răstoarnă sensul vieții umane: în America. Oare chiar e de crezut că nimeni nu vede și nu înțelege falimentul monstruos al vieții americane sub drapel progresist? E greu de imaginat că te poți întoarce acasă netulburat, după ce ai fost oprit pe stradă de un om care îți recomandă să te castrezi sau să îți mutilezi copiii, la una din întrunirile pe care primăria le va organiza, îndată ce simpaticul tău partener de dialog se va instala primar, judecător, preot și rector.     Toată lumea vede și înțelege ce e aberant în America și în sfera ei de influență.   Puțină lume îndrăznește sau are voie să își urmeze gîndul. Unii se țin deoparte și tac, spunîndu-și că delirul   se va stinge sau că nu îi va atinge. Dar cei mai mulți se tem. Un...

George Orwell, în 1946, despre cea mai ciudată dotare și cea mai consimțită   încătușare umană: ” The point is that we are all capable of believing things which we know to be untrue, and then, when we are finally proved wrong, impudently twisting the facts so as to show that we were right. Intellectually, it is possible to carry on this process for an indefinite time: the only check on it is that sooner or later a false belief bumps up against solid reality, usually on a battlefield. ” { Problema e că sîntem cu toții capabili să credem lucruri pe care le știm neadevărate, pentru ca, apoi, cînd se dovedște că am greșit, să deformăm fără jenă faptele, pentru a arăta că am avut dreptate. Mental, e posibil să continuăm acest proces pentru o perioadă nedefinită: singura infirmare vine, mai devreme sau mai tîrziu, o dată ce una din ideile noastre false se izbește de o realitate dură, de obicei pe cîmpul de luptă } ( In Front Of Your Nose – Tribune, 22 martie 1946) În același text, Orwe...

  Da, lucrurile s-au schimbat, într-un fel care anunță ceva hotărîtor, mult peste politica veche. Alegerile au loc, în continuare, după regulile cunoscute dar miza lor e, în mod repetat, strivitoare. Existențială. Dorințele și discursurile pe care alegerile le provoacă dintotdeauna nu se mai reduc, schematic,  la o competiție de partid și la expresia victorioasă a simpatiilor de dreapta sau de stînga. Toate astea au fost. Peste tot în lumea euro-americană, alegerile au devenit o ciocnire disperată în care o parte uriașă a societăților încearcă să își salveze dreptul natural la existență. În vreme ce o clasă dominantă, ultradotată mediatic și financiar, forțează - nu pur și simplu, ci impur și complicat - înlocuirea lumii cunoscute cu un mecanism atotstăpînitor, de la un cap la altul al vieții. Cu o utopie post-umană, perfect ambalată în argumentul facerii universale de bine. Această confuntare totală pe care democrația electorală abia o mai încape s-a jucat din nou în It...