Posts

Presa liberă să

  Vestea bună e că nu mai de unde să fiu dat afară. Partea proastă a veștii bune e necrologul pe care îl puteți citi mai jos. Ocazia e ambiguă. E vorba de necrologul unui jurnalist, la capătul a 40 de ani de presă? Sau e vorba de necrologul presei înseși? Mereu proclamata și auto-proclamata presă liberă, independentă, incoruptibilă, demnă, obiectivă, gata să sfideze eroic puterea punîndu-i în față adevărul.   Trebuie să îmi declar competența. Colecționez concedieri. Recent, m-am ales cu exponatul numărul 5. Nu e cel mai reușită piesă a seriei dar asta se va înțelege după o scurtă prezentare a școlilor și tehnicilor contemporane de   suprimare. Prima concediere a purtat marca BBC, în 2003, după 14 ani de muncă. Trebuie recunoscut, modelul BBC merită un respect aparte. El combină, în mod natural, farsa morală și barocul procedural. Rețeta? Instituția anunță organizarea unui concurs de proiecte care urmează să confirme ziariștii pregătiți pentru nou. O Comisie absolut ...

Cutia milei și Milei

  Presupunînd că putem lăsa fotbalul la o parte, ce legătură există între Javier Milei (fost portar la Chacarita Juniors) și România? Nici una. Există, în schimb, toate legăturile posibile între Javier Milei și restul lumii, din care pînă și România se poate socoti parte. Milei e nebun. Autist, apucat, tembel, iresponsabil și multe altele, pe fișe medicale separate. Cineva care crede că poate trece Argentina de la peso la dolar și că poate decreta un regim reglat de libertatea extremă a anarhiei are oricînd un loc rezervat și fortificat la ospiciu. Dar Milei a cîștigat zdrobitor alegerile prezidențiale. Asta însemană două lucruri. Primul e evident: Milei a bătut sistemul. Un sistem falit, osificat și perpetuat, de mai bine de 80 de ani, din partid în partid, din guvern în guvern și din generație în generație. Al doilea lucru e   neclar sau, mai bine zis, cu bună știință nesesizat și, din lașitate sau neputință, nesocotit. E vorba de situația dramatică, absurdă și disperată...

Slava Israel!

  Am fost, cîndva, anti-semit. Și era bine! Totul se lămurise defintiv. Nu mai aveam nevoie de argumente, cărți și discuții. Abia dacă apăsam pe butonul conspirativ și orice problemă se rezolva de la sine. Finanțe, războaie, dezastre, sărăcie, șomaj, epidemii, revoluții? Evreii! Jidanii! Alianța Universală! Cine altcineva?   E greu de spus cum poate cineva ieși din acest sistem-menghină de înțelegere a lumii. Experiența personală îmi suflă o singură formulă: crescînd! Maturizîndu-te, lăsînd în urmă mitologiile convenabile stimei de sine și acceptînd neplăpcerea de a trăi în lumea reală.   Dar drogul e tare. Efectele lui aprind rebelul și zguduie cerebelul. Cum să reziști și cum să refuzi? Plete în vînt, pieptul gol în fața opresiunii, curajul de a lupta cu puterea care stăpînește lumea, nobila împotrivire și alte ocupații bune conducătoare spre sanctificare. Che Guevara cu keffyeh mobilizează la fel de bine ca varianta cu beretă.   Toate astea par ușor de expli...

Progresismul – soluția finală pentru Israel

  Ce se întîmplă, oare, cu Israelul? Cea mai faimoasă, temută și cîntată mașină de luptă și control a lumii e tăvălită și umilită de pedestrimea subumană Hamas. Infailibilul sistem defensiv anti-rachetă Iron Dome a fost paralizat ca o catapultă puterzită. Sute de israelieni au fost luați din case, batjocoriți, uciși sau răpiți. S-a spus că Israelul trăiește propriul 9 / 11. Facil. Barbaria palestiniană reeditează ceva animalic și respingător: bestialitatea invaziilor mongole.   Lumea din afară și societatea israeliană, inclusiv editorialiștii – cei mai nesimțiți și deștepți bipezi născuți de la facerea lumii – sînt în stare de șoc și meditează sau țipă dezorientați.   Unde sînt puterea, știința și voința care făceau din Israel o minune militară și o societate de oțel? Răspunsul e elementar și va fi ocolit cu grijă: sînt la gunoi, între virtuțile rușinoase, lepădate odată cu apariția mirajului progresist. Adică, acolo unde au sfîrșit, dintotdeauna, puterea și gloria so...

Nimic+

  Care e acuzația? Cu ce greșește Biserica Ortodoxă Română? Clar și elementar: BOR nu e liberală, adolescentă și americană. Și mai aproape de science-fiction: autorii acestor reproșuri nu se prefac. Pentru ei, critica Bisericii Ortodoxe e o datorie extrasă din marele pachet civic: claritate morală, lupta cu întunericul și eliminarea   corupției. În strînsoarea acestui clește virtuos, BOR e ultima instituție majoră care ne leagă de un trecut cultural nedemn și politic degradant. Prezentul prelungește păcatele trecutului. Astfel, genetica greco-slavă a ortodoxiei produce, și azi, o dependență care ne ține în preajma Rusiei. La fel de vechea ei înhăitare servilă cu puterea politică mereu non-liberală ne interzice, și azi, să respirăm pînă la capăt aerul tare al statului de drept. Influența ei populară   face din prea mulți o turmă orabă și ticăloasă care paște gazoanele din grădina democrației. S-ar putea înțelege de aici că România e o teocrație. Că trăim într-un Teheran ...

Rusia va cîștiga războiul pe care îl va pierde împreună cu Occidentul

  Pe front, Ucraina nu poate învinge într-un război în care Occidentul asigură tunul, nu și carnea de tun. Nici nu se putea altfel. Războiul din Ucraina e un măcel de mase care consumă cote uriașe de carne vie. În aecst punct lucrează blocajul moral și limitele demografice ale Occidentului. Muniția livrată Ucrainei e tot mai aproape de fundul sacului dar poate fi suplimentată în următorii ani. În schimb, oamenii nu pot fi trimiși pe front. În primul rînd, din pricina secretului ascuns pe care tot Occidentul îl cunoaște fără să-l poată rosti: oamenii civilizației occidentale nu se mai nasc ci îmbătrînesc, se împuținează și nu pot fi înlocuiți. Rezervorul demografic al Occidentului e gol. Numai un visător stupid își poate imagina studenți finlandezi, șomeri britanici, mecanici americani sau programatori francezi în prima linie a frontului ucrainian. În consecință războiul din Ucraiana e sortit unui progres tragic în timp și unui blocaj exterminator pe teren. Războiul de poziții det...

Ego prezent și Neant viitor

Image
  Încoronarea Regelui Charles al III-lea a provocat un val de răcnete edu cative în subsolurile net-ului: fără sens! retrograd! medieval! Arogant, pentru o nație bestială, imperială și colonială care a jefuit și înrobit atîtea popoare și civilizații! Răspunsul e simplu: asemenea lucuri se discută numai cu oamenii treji. Cetățenii etilizți de lozinci nu pot participa. Mult mai interesant, adică mai greu de tratat, e grupul scrobiților legalist-democratici. Ei acuză o vînătaie juridică. După mintea și priceperea lor, încoronarea a fost dublată de o demonstrație de forță a Poliției. 64 de pesoane au fost arestate (nu întemnițate, nu exilate ci îndepărtate și eliberate după cîteva ore). Și asta pentru că au îndrăznit să își manifeste convingerile pro-republicane și anti-monarhiste. Zbirii în uniformă au confirmat, astfel, asocierea naturală a monarhiei cu despotismul și incapacitatea Coroanei de a accepta democrația, în forma ei cea mai avansată (scandalul stradal) Ciudat, în igno...